In compozitia grupului statuar Printul Rahotep si sotia sa, printesa Nofret, personajele sunt asezate in jilt, fara ca ele sa degaje acel caracteristic aer de autoritate suverana perceput in statuia faraonilor. Cuplul princiar este conceput in ronde-bosse adosat la ecran-fundal. Structura compozitionala se desfasoara in unghiuri drepte. Atitudinea personajelor, dispunearea lor axiala in spatiu impun receptarea vizuala conform legii frontalitatii si simetriei. Bratul drept este adus ritualic la piept.
Chipurile sunt linistite. Expresia anunta starea de asteptare a Psihostaziei si a Deschiderii gurii.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
23 septembrie 2009
Statuia faraonului Khefren
Impresionanta expresie solemna, linistea si maretia faraonului Khefren fascineaza. Asezat pe tron, Khefren este prezentat cu insemnele puterii. Atitudinea lui autoritara cere supunere, tacere si prosternare. Detasat de ambianta imediata, faraonul Khefren priveste spre departari astral, cu expresia de vizonar. El este in dialog cu forte invizibile, superioare lumii terestre. Horus, zeul imaginat sub forma soimului, deshide aripile ocrotitoare in jurul capului regal.
Faraonul Khefren participa la desfasurarea celor doua acte de ceremonial exceptional: procesul judecarii eului defunctului sau cantarirea inimii si primirea dreptului de nemurire, Forta interioara a eului faraonului proiectata spre un orizont spiritual, aflat in afara realitatilor fizice, suprema lui concentrare si asteptare a trecerii in nemurire il fac invulnerabil.
Structura axiala inscribe silueta faraonului in unghiuri de 90 de grade. Simetria este desavarsita, cu mica interventie a mainii drepte care strange pumnul.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Faraonul Khefren participa la desfasurarea celor doua acte de ceremonial exceptional: procesul judecarii eului defunctului sau cantarirea inimii si primirea dreptului de nemurire, Forta interioara a eului faraonului proiectata spre un orizont spiritual, aflat in afara realitatilor fizice, suprema lui concentrare si asteptare a trecerii in nemurire il fac invulnerabil.
Structura axiala inscribe silueta faraonului in unghiuri de 90 de grade. Simetria este desavarsita, cu mica interventie a mainii drepte care strange pumnul.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Statuia lui Ka-Aper
Statuia sufletului lui Aper, a fost numita si Seik-el-Beled sau Primarul Satului, deoarece la descoperirea sculpturii satenii au considerat ca recunosc in ea chipul primarului lor.
Statuia, una dintre cele gasite in mastabaua lui Aper, este un exemplu de sculptura realizata din lemn, aceasta avand o lunga traditie in Egipt. Desi statuii ii lipseste partea inferioara a gambelor, ea ramane o opera reprezentativa a statuarei dinastiei a IV-a, prin via evocare a personajului marcat de distincte trasaturi fizonomice, particulare trasaturi ale etniei si varstei. Chipul oriental, tipologia semita apartin unui barbat matur ale carui deformari produse de uzura vietii se vad in silueta opulent, pantecul marit si tinuta obosita. Personajul are o functie administrativa importanta, sustine cu mana stanga bastonul autoritatii pe care o reprezinta. Inaintarea, sugerarea siluetei in mers, avand piciorul stang in fata, este convingatoare, ca si privirea indreptata spre taramurile departate. Atitudinea generala include starea concentrarii initiatice a momentului trecerii in viata de dincolo. Impresionanta este, in aceasi masura, privirea magnetica, expresia profund grava a chipului si a intregii atitudini, ca si sugestia mersului, pasul.
Imobilismul impus de dogma hieratica a statuarei este, in acest caz, ocolit prin impregnarea sugestiva a miscarii. Sculptorul, vadit preocupat de redarea si surprinderea expresiei de viata, a trecut cu mult peste scopul functional magic al statuii. Ka-Aper, statuia defunctului al carui destin se consumase in mileniul al III-lea i.Hr., pregatit sa accepte Judecata trecerii in viata de dincolo, a devenit capodopera prin transfigurarea artistica.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Statuia, una dintre cele gasite in mastabaua lui Aper, este un exemplu de sculptura realizata din lemn, aceasta avand o lunga traditie in Egipt. Desi statuii ii lipseste partea inferioara a gambelor, ea ramane o opera reprezentativa a statuarei dinastiei a IV-a, prin via evocare a personajului marcat de distincte trasaturi fizonomice, particulare trasaturi ale etniei si varstei. Chipul oriental, tipologia semita apartin unui barbat matur ale carui deformari produse de uzura vietii se vad in silueta opulent, pantecul marit si tinuta obosita. Personajul are o functie administrativa importanta, sustine cu mana stanga bastonul autoritatii pe care o reprezinta. Inaintarea, sugerarea siluetei in mers, avand piciorul stang in fata, este convingatoare, ca si privirea indreptata spre taramurile departate. Atitudinea generala include starea concentrarii initiatice a momentului trecerii in viata de dincolo. Impresionanta este, in aceasi masura, privirea magnetica, expresia profund grava a chipului si a intregii atitudini, ca si sugestia mersului, pasul.
Imobilismul impus de dogma hieratica a statuarei este, in acest caz, ocolit prin impregnarea sugestiva a miscarii. Sculptorul, vadit preocupat de redarea si surprinderea expresiei de viata, a trecut cu mult peste scopul functional magic al statuii. Ka-Aper, statuia defunctului al carui destin se consumase in mileniul al III-lea i.Hr., pregatit sa accepte Judecata trecerii in viata de dincolo, a devenit capodopera prin transfigurarea artistica.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Triada lui Mikerinos
Menkaura (sau Men-Kau-Re; Mycerinus în latină; Mykerinos în greacă) a fost un faraon al celei de a IV-a dinastie egiptene (cca. 2620 î.Hr.-2480 î.Hr.) ce a comandat constucţia celei de a treia (şi în acelaşi timp cea mai mică) piramide din Giza. Khamerernebty II era regina/soţia principală.
Triada lui Mikerinos, inscrisa compozitional in piramida, este reluata in mai multe variante, cu unele interventii de realizare plastica, demonstratii de virtuozitate artistic. Grupul statuar este format din cuplul regal al faraonului si reginei alaturi de care se afla zeita Isis, divinitate suprema, care reda suflul vital faraonului defunct. Calota capului si barbia inaltate, pumnii stransi definesc momentul procesului ritualic. Simetria anatomiei, cu exceptia faraonului Mikerinos al carui picior stang este proiectat inainte, vadeste resprectarea principiilor stilistice prestabilite.
Impresionanta este si alaturarea maiestuasa a personajelor. Atitudinea impunatoare a faraonului, silueta masculina, fumos conturata, au fascinatie si sobrietate. Inscrierea simetrica intre cele doua siluete feminine dezvaluie frumusetea si gratia rasata a femeii egiptene a antichitatii.
Cele doua sensuri majore, verticala si orizontala, stabilesc reperele cruciform ale conceptului de echilibru, static si dinamic, al ansamblului.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Wapedia
Triada lui Mikerinos, inscrisa compozitional in piramida, este reluata in mai multe variante, cu unele interventii de realizare plastica, demonstratii de virtuozitate artistic. Grupul statuar este format din cuplul regal al faraonului si reginei alaturi de care se afla zeita Isis, divinitate suprema, care reda suflul vital faraonului defunct. Calota capului si barbia inaltate, pumnii stransi definesc momentul procesului ritualic. Simetria anatomiei, cu exceptia faraonului Mikerinos al carui picior stang este proiectat inainte, vadeste resprectarea principiilor stilistice prestabilite.
Impresionanta este si alaturarea maiestuasa a personajelor. Atitudinea impunatoare a faraonului, silueta masculina, fumos conturata, au fascinatie si sobrietate. Inscrierea simetrica intre cele doua siluete feminine dezvaluie frumusetea si gratia rasata a femeii egiptene a antichitatii.
Cele doua sensuri majore, verticala si orizontala, stabilesc reperele cruciform ale conceptului de echilibru, static si dinamic, al ansamblului.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Wapedia
Divinitatea si sacrul in arta egipteana
Panteonul si teologia in epoca Imperiului Vechi au fixat preponderenta adorarii zeului Ra la Heliopolis. Egiptenii considerau sufletul omenesc nepieritor la moartea corpului, migrand succesiv in alte forme vii, in corpuri de animale ale pamantului, ale marii si ale aerului si intorcandu-se in corpul omului dupa mii de ani, dupa parcurgerea etapelor unui vast ciclu de reincarnari. Pentru a fi pastrat trupul, supus degradarii dupa moarte, era imbalsamat asigurandu-se astfel viata in continuare si unirea cu lumea de dincolo. Ideea unei judecati divine care asteapta defunctul la pragul celeilalte lumi apare inca din Imperiul Vechi, si apartine celui mai vechi fond de gandire religioasa egipteana.
Ceremonia Deschiderii gurii avea semnificatia primirii de catre defunct e “energiei vitale”, iar actul Psihostaziei era actul “cantaririi sufletului defunctului” prin care acesta pronunta “dubla spovedanie” in urma careia era admis sau nu, in paradisul lumii de dincolo. Intrate in ritualul religios sacerdotal, ele au fost illustrate in sculptura si pictura.
Corespunzatoare celor doua momente religioase, reperele morfologice din statuara urmaresc traducerea lor in inventarul gestic al canoanelor. Statica sacerdotala corescunde momentului sacru al Psihostaziei, al judecatii. Sculpturile au atitudinea maximei incordari. Expresia chipului este detasata de mediul apropiat. Urmatorul moment este asteptarea savarsirii actului liturgic al Deschiderii gurii, prin regenerarea energiilor umane si primirea energiilor vitale cosmic de natura sacra ale vietii eterne. Calota craniana, lasata pe spate, pune in valoare barbia usor inaltata, in asteptarea momentului ceremonial al Deschiderii gurii. Impartasania este primita. Piciorul stang este proiectat in fata, semnificand pasul spre viata eterna.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Ceremonia Deschiderii gurii avea semnificatia primirii de catre defunct e “energiei vitale”, iar actul Psihostaziei era actul “cantaririi sufletului defunctului” prin care acesta pronunta “dubla spovedanie” in urma careia era admis sau nu, in paradisul lumii de dincolo. Intrate in ritualul religios sacerdotal, ele au fost illustrate in sculptura si pictura.
Corespunzatoare celor doua momente religioase, reperele morfologice din statuara urmaresc traducerea lor in inventarul gestic al canoanelor. Statica sacerdotala corescunde momentului sacru al Psihostaziei, al judecatii. Sculpturile au atitudinea maximei incordari. Expresia chipului este detasata de mediul apropiat. Urmatorul moment este asteptarea savarsirii actului liturgic al Deschiderii gurii, prin regenerarea energiilor umane si primirea energiilor vitale cosmic de natura sacra ale vietii eterne. Calota craniana, lasata pe spate, pune in valoare barbia usor inaltata, in asteptarea momentului ceremonial al Deschiderii gurii. Impartasania este primita. Piciorul stang este proiectat in fata, semnificand pasul spre viata eterna.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
22 septembrie 2009
Carti de arta
Va prezint doua carti ale aceluiasi autor, Liviu Lazarescu.

Culoarea in arta este o carte utila in intelegerea modului in care se formeaza culoarea si in care este perceputa de ochiul uman. Sunt prezentate si tipurile de culori, tipurile de contraste si alte lucruri interesante despre acestea. In final este descrisa evolutia culorii de-a lungul timpului. Eu m-am pierdut undeva pe drum, deoarece sunt explicate fenomene fizice, care, chiar daca am terminat o facultate de profil, mi-a fost greu sa le inteleg. Totusi nu putem intelege cu adevatat ce este culoarea, daca nu intelegem toate fenomenele care ii stau la baza.
Titlu: Culoarea in arta
Autor: Liviu Lazarescu
Editura: Polirom, 2009
Nr. pagini: 216
CUPRINS

Tehnica picturii in ulei este o carte ce cuprinde o multime de informatii despre evolutia picturii in ulei de-a lungul timpului, despre uleiuri, rasini, pigmenti si alte detalii legate de acest domeniu.
Titlu: Tehnica picturii in ulei
Autor: Liviu Lazarescu
Editura: Polirom, 2009
Nr. pagini: -
CUPRINS



Cele doua carti sunt folositoare in special artistilor, carora li se si adreseaza. Totusi, daca cineva doreste sa inteleaga pictura in toate detaliile ei, ar trebui sa le studieze, caci contin informatii interesante.

Culoarea in arta este o carte utila in intelegerea modului in care se formeaza culoarea si in care este perceputa de ochiul uman. Sunt prezentate si tipurile de culori, tipurile de contraste si alte lucruri interesante despre acestea. In final este descrisa evolutia culorii de-a lungul timpului. Eu m-am pierdut undeva pe drum, deoarece sunt explicate fenomene fizice, care, chiar daca am terminat o facultate de profil, mi-a fost greu sa le inteleg. Totusi nu putem intelege cu adevatat ce este culoarea, daca nu intelegem toate fenomenele care ii stau la baza.
Titlu: Culoarea in arta
Autor: Liviu Lazarescu
Editura: Polirom, 2009
Nr. pagini: 216
CUPRINS

Tehnica picturii in ulei este o carte ce cuprinde o multime de informatii despre evolutia picturii in ulei de-a lungul timpului, despre uleiuri, rasini, pigmenti si alte detalii legate de acest domeniu.
Titlu: Tehnica picturii in ulei
Autor: Liviu Lazarescu
Editura: Polirom, 2009
Nr. pagini: -
CUPRINS



Cele doua carti sunt folositoare in special artistilor, carora li se si adreseaza. Totusi, daca cineva doreste sa inteleaga pictura in toate detaliile ei, ar trebui sa le studieze, caci contin informatii interesante.
18 septembrie 2009
Scribul
Una dintre cele mai importante piese ale Muzeului Luvru este Scribul, o statuie egipteana de dimensiuni reduse, pe langa care as fi trecut nestingherita daca ghidul nu ne-ar fi atras atentia.
Scribul
intre 2600-2350 i.Hr. (dinastia a IV-a sau a V-a)
statuie din calcar pictat, ochi de cristal
Fouilles de Saqqara
Personajul este conceput in pozitie sezanda, caracteristica scribilor. Din calcar pictat, cu picioarele incrucisate si bratele sprijinite pe papirusul care urmeaza a fi acoperit cu hieroglife, scribul are privirea concentrata, atitudinea incordata. Inteligenta patrunzatoare a chipului exprima acuitatea spiritului si perspicacitatea celui obisnuit sa nu piarda un cuvant din gandul partenerului.

Ochii, realizati din alabastru, cristal si piatra neagra, incercuiti cu fard, au fluidul misterios al vietii. Invaluite de magnetism, chipul si silueta Scribului marturisesc despre miraculoasa clipa astral, despre momentul de inspiratie a artistului, a carui forta creatoare fixeaza secunda rapita a timpului, secunda devenita eterna.
Materia neinsufletita, impregnate de vibratiile expresiei intense, este incarcata de seductive, a primit forta transfiguratoare a evocarii vietii. Unda de mister degajata de statuia Scribului se tese in acest secret proces al creatiei, ea nu este legata de sensul religios ori liturgic al dogmei mistice. Proaspata prin geniul insuflat, extraordinarea fascinatie degajata de aceasta opera creata in mileniul al III-lea i.Hr., este datorata artistului necunoscut, al carui spirit creator a smuls eternitatii misterul cosmic al vietii.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Le guide du Louvre, Musee du Louvre Editons , Paris, 2005
Scribulintre 2600-2350 i.Hr. (dinastia a IV-a sau a V-a)
statuie din calcar pictat, ochi de cristal
Fouilles de Saqqara
H. 53,7; L. 44, Pr. 35 cm
Integrat principiului spatiului plastic frontal si vizualizarii monodirectionale, personajul se ofera spectacolului optic complet al ronde-bosse-ului. Compozitia piramidala poate fi receptata jur imprejur, in varinata integral de ronde-bosse, insertia globala in spatiu a statuii cuprinzand acordul tuturor axelor structurii cu toate unghiurile de vedere ale ansamblului. Statuia impresioneaza deopotriva prin tensiunea expresiei si prin splendida solutie plastica axiomatica.Personajul este conceput in pozitie sezanda, caracteristica scribilor. Din calcar pictat, cu picioarele incrucisate si bratele sprijinite pe papirusul care urmeaza a fi acoperit cu hieroglife, scribul are privirea concentrata, atitudinea incordata. Inteligenta patrunzatoare a chipului exprima acuitatea spiritului si perspicacitatea celui obisnuit sa nu piarda un cuvant din gandul partenerului.

Ochii, realizati din alabastru, cristal si piatra neagra, incercuiti cu fard, au fluidul misterios al vietii. Invaluite de magnetism, chipul si silueta Scribului marturisesc despre miraculoasa clipa astral, despre momentul de inspiratie a artistului, a carui forta creatoare fixeaza secunda rapita a timpului, secunda devenita eterna.
Materia neinsufletita, impregnate de vibratiile expresiei intense, este incarcata de seductive, a primit forta transfiguratoare a evocarii vietii. Unda de mister degajata de statuia Scribului se tese in acest secret proces al creatiei, ea nu este legata de sensul religios ori liturgic al dogmei mistice. Proaspata prin geniul insuflat, extraordinarea fascinatie degajata de aceasta opera creata in mileniul al III-lea i.Hr., este datorata artistului necunoscut, al carui spirit creator a smuls eternitatii misterul cosmic al vietii.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Le guide du Louvre, Musee du Louvre Editons , Paris, 2005
17 septembrie 2009
Carti de arta
O carte foarte interesanta despre cum sa intelegi o opera de arta este Pictura, secrete si dezvaluiri, de Nadeije Laneyrie-Dagen. De la titlu si semnatura artistului, pana la compozitie, desen si culoare, sunt explicate in detaliu toate elementele unei picturi, alaturi de ilustratii si scheme corespunzatoare. Sunt cuprinse si stilurile artistice. Am inteles multe lucruri din aceasta carte si mi se pare foarte utila, in special pentru cei cu mai putine cunostinte de arta.
Titlu: Pictura, secrete si dezvaluiri
Autor: Nadeije Laneyrie-Dagen
Editura: Enciclopedia RAO 2004
Nr. pagini: 272

CUPRINS





E o carte foarte buna, care cuprinde multe lucruri esentiale in intelegerea unei picturi. Deci, daca vizitand un muzeu, nu intelegeti prea bine de ce acele opere de arta sunt atat de valoroase, dati o fuga pana la librarie si cumparati-o.
Titlu: Pictura, secrete si dezvaluiri
Autor: Nadeije Laneyrie-Dagen
Editura: Enciclopedia RAO 2004
Nr. pagini: 272

CUPRINS





E o carte foarte buna, care cuprinde multe lucruri esentiale in intelegerea unei picturi. Deci, daca vizitand un muzeu, nu intelegeti prea bine de ce acele opere de arta sunt atat de valoroase, dati o fuga pana la librarie si cumparati-o.
Narmer, primul faraon al Egiptului
Sunt incantata sa va prezint primul articol scris de un colaborator, detinatorul blog-ului Cogito ergo sum. Este vorba de Matei, care are 13 ani, este elev la Colegiul “Costache Negruzzi” din Iaşi si este pasionat de istorie. Deoarece momentan ma axez pe arta Egiptului antic, l-am rugat sa scrie despre o personalitate care apartine acestei perioade.
Narmer este o figură semi-legendară a Egiptului antic, fiind cunoscut din reprezentarea sa pe o paletă ceremonială în formă de scut, descoperită la Hierankopolis. Nu se ştiu exact anii între care a domnit însă se ştie că domnia sa a început spre sfârşitul sec XXXII î.H., şi s-a sfârşit la jumătatea sec.XXXI î.H. Grecii l-au numit Menes. Este, adesea, confundat cu faraonul Horus Aha. A devenit fondatorul regatului egiptean, reuşind să unifice Egiptul de Sus cu Cel de jos şi stabilind capitala regatului la Thinis. I se mai atribuie şi fixarea în scris a legilor, sistematizarea cultului religios, inventarea scrierii egiptene, inventarea calendarului egiptean şi întemeierea oraşului Memphis, la graniţa dintre Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos.
Astfel, el a reuşit să organizeze Egiptul în 30 de nome, conduse de persoane apropiate regelui şi supravegheate direct de către acesta. Un alt aspect important al domniei sale a fost fixarea calendarului egiptean, care a fost considerat de către istorici primul calendar din istorie, el cuprinzând 365 de zile, dintre care 360 erau zile obişnuite, iar 5 erau considerate zilele în care s-au născut zeii. Cea mai grea reformă pe care a trebuit să o realizeze a fost reforma cultului religios. Faraonul s-a confruntat la început cu multe probleme, zeităţile din Regatul de Sus fiind diferite de cele din Regatul de Jos. În timpul urmaşilor lui Narmer s-a impus foarte greu cultul zeiţei Hathor şi al zeului Ra. Multă vreme (cu aproximaţie până la domnia lui Keops) zeul Horus a fost considerată zeitatea principală a egiptenilor. Narmer a pus bazele religiei egiptene, care de acum înainte va suferi extrem de multe schimbări, ajungând chiar la monoteism în timpul domniei lui Akhenaton. Religia Regatului Vechi nu va fi uitată, ci va fi folosită în Regatul Nou (1580-1085 î.H.) pentru alcătuirea ,,Cărţii Morţilor”. Acesta era un cod important care îi viza pe muritori, nu pe faraon. Faraonul Narmer s-a ocupat şi de inventarea scrierii egiptene. Scrierea egipteană este, la fel ca şi religia egipteană, extrem de complexă. Ea nu se baza pe cuvinte, ci pe reprezentări. Cunoaştem din păcate foarte puţine despre scrierea egipteană arhaică din timpul lui Narmer. Domnia lui Narmer a fost domnia care a pus bazele Egiptului, care dinastie după dinastie, se va dezvolta şi va deveni unul din cele mai mari imperii ale lumii antice. Egiptul a oferit construcţii care până la Turnul Eiffel construit în 1889 de Gustave Eiffel, au fost cele mai mari realizări din punct de vedere al dimensiunilor.
Basorelieful numit ,,Paleta lui Narmer” îl prezintă pe faraon ucigând un adversar în Delta Nilului, în faţa cadavrelor înşiruite ale inamicilor. Unificarea Egiptului era simbolizată prin dubla coroană, purtată de faraon, inscripţionată cu alb şi roşu, numită pşent, pe care o purta faraonul Narmer.
Bibliografie: Istoria lumii pentru toţi. Antichitatea; autori: Magda Stan, Cristian Vornicu
Narmer este o figură semi-legendară a Egiptului antic, fiind cunoscut din reprezentarea sa pe o paletă ceremonială în formă de scut, descoperită la Hierankopolis. Nu se ştiu exact anii între care a domnit însă se ştie că domnia sa a început spre sfârşitul sec XXXII î.H., şi s-a sfârşit la jumătatea sec.XXXI î.H. Grecii l-au numit Menes. Este, adesea, confundat cu faraonul Horus Aha. A devenit fondatorul regatului egiptean, reuşind să unifice Egiptul de Sus cu Cel de jos şi stabilind capitala regatului la Thinis. I se mai atribuie şi fixarea în scris a legilor, sistematizarea cultului religios, inventarea scrierii egiptene, inventarea calendarului egiptean şi întemeierea oraşului Memphis, la graniţa dintre Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos.
Astfel, el a reuşit să organizeze Egiptul în 30 de nome, conduse de persoane apropiate regelui şi supravegheate direct de către acesta. Un alt aspect important al domniei sale a fost fixarea calendarului egiptean, care a fost considerat de către istorici primul calendar din istorie, el cuprinzând 365 de zile, dintre care 360 erau zile obişnuite, iar 5 erau considerate zilele în care s-au născut zeii. Cea mai grea reformă pe care a trebuit să o realizeze a fost reforma cultului religios. Faraonul s-a confruntat la început cu multe probleme, zeităţile din Regatul de Sus fiind diferite de cele din Regatul de Jos. În timpul urmaşilor lui Narmer s-a impus foarte greu cultul zeiţei Hathor şi al zeului Ra. Multă vreme (cu aproximaţie până la domnia lui Keops) zeul Horus a fost considerată zeitatea principală a egiptenilor. Narmer a pus bazele religiei egiptene, care de acum înainte va suferi extrem de multe schimbări, ajungând chiar la monoteism în timpul domniei lui Akhenaton. Religia Regatului Vechi nu va fi uitată, ci va fi folosită în Regatul Nou (1580-1085 î.H.) pentru alcătuirea ,,Cărţii Morţilor”. Acesta era un cod important care îi viza pe muritori, nu pe faraon. Faraonul Narmer s-a ocupat şi de inventarea scrierii egiptene. Scrierea egipteană este, la fel ca şi religia egipteană, extrem de complexă. Ea nu se baza pe cuvinte, ci pe reprezentări. Cunoaştem din păcate foarte puţine despre scrierea egipteană arhaică din timpul lui Narmer. Domnia lui Narmer a fost domnia care a pus bazele Egiptului, care dinastie după dinastie, se va dezvolta şi va deveni unul din cele mai mari imperii ale lumii antice. Egiptul a oferit construcţii care până la Turnul Eiffel construit în 1889 de Gustave Eiffel, au fost cele mai mari realizări din punct de vedere al dimensiunilor.
Basorelieful numit ,,Paleta lui Narmer” îl prezintă pe faraon ucigând un adversar în Delta Nilului, în faţa cadavrelor înşiruite ale inamicilor. Unificarea Egiptului era simbolizată prin dubla coroană, purtată de faraon, inscripţionată cu alb şi roşu, numită pşent, pe care o purta faraonul Narmer.
Articol scris de Matei.
Bibliografie: Istoria lumii pentru toţi. Antichitatea; autori: Magda Stan, Cristian Vornicu
Carti de arta
O alta carte foarte buna este Istoria Artelor Plastice, volumul I, de Constantin Suter. Din pacate cartea este mai veche si nu stiu daca se gaseste in librarii, ci doar in anticariate. Sunt cuprinse perioadele artistice de la arta primitiva la Renastere, arta rusa veche si arta feudala pana in secolul al XVI-lea. Fata de cartea Adrianei Botez-Crainic, informatiile nu sunt atat de complexe si detaliate, dar sunt foarte precise si bine structurate, iar limbajul este pe intelesul oricui. Imaginile sunt numeroase, dar niciuna nu este color.
Titlu: Istoria Artelor Plastice, volumul I
Autor: Constantin Suter
Editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1963
Nr. pagini: 356

CUPRINS


Daca doriti o carte de Istoria Artei care sa cuprinda toate perioadele de la arta primitiva la Renastere, e o carte potrivita, care ar trebui sa existe in fiecare biblioteca.
Titlu: Istoria Artelor Plastice, volumul I
Autor: Constantin Suter
Editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1963
Nr. pagini: 356

CUPRINS


Daca doriti o carte de Istoria Artei care sa cuprinda toate perioadele de la arta primitiva la Renastere, e o carte potrivita, care ar trebui sa existe in fiecare biblioteca.
16 septembrie 2009
Carti de arta
Incet, incet, o sa va prezint biblioteca mea de arta, alaturi de alte carti de arta la care voi avea acces.
Voi incepe cu un manual de istoria artei care imi place foarte mult, mai bine zis Istoria Artelor Plastice, vol. I, de Adriana Botez-Crainic. E o carte destul de groasa, ce cuprinde informatii complete si detaliate despre Antichitate si Evul Mediu, cat si numeroase poze, harti si desene explicative. Aici gasesti cam tot ce vrei despre perioadele respective, iar limbajul este aproape pe intelesul oricui, desi unele fraze mi se par cam greoi formulate.
Titlu: Istoria Artelor Plastice, volumul I
Autor: Adriana Botez-Crainic
Editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2004
Nr. Pagini: 278
CUPRINS


Daca doriti o carte de Istoria Artei despre Antichitate si Evul Mediu, o recomand din plin, isi merita banii.
Voi incepe cu un manual de istoria artei care imi place foarte mult, mai bine zis Istoria Artelor Plastice, vol. I, de Adriana Botez-Crainic. E o carte destul de groasa, ce cuprinde informatii complete si detaliate despre Antichitate si Evul Mediu, cat si numeroase poze, harti si desene explicative. Aici gasesti cam tot ce vrei despre perioadele respective, iar limbajul este aproape pe intelesul oricui, desi unele fraze mi se par cam greoi formulate.
Titlu: Istoria Artelor Plastice, volumul I
Autor: Adriana Botez-Crainic
Editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2004
Nr. Pagini: 278
CUPRINS

Daca doriti o carte de Istoria Artei despre Antichitate si Evul Mediu, o recomand din plin, isi merita banii.
15 septembrie 2009
Piramide si temple egiptene
Piramidele
Marile piramide ale dinastiei a IV-a reflecta forta si grandoarea autoritatii faraonului.
Ansamblul de la Gisech, complex care cuprinde Sfinxul, piramidele lui Kufu (Keops), Kafra (Kefren) si Menkaura (Mikerinos), sintetizeaza cautarile si conceptele de geometrie parcurse in timp, de la trunchiul de piramida de tip mastaba la piramida de forma pura.
Marea Piramida a lui Keops, avand dimensiunile de 142 m inaltime si latura de 428 m si fetele perfect orientate spre cele patru puncte cardinale, era inconjurata de strazi cu mastabale. Considerata zona rezervata, a primit numele de Orasul Piramidei.
Piramidele de mici dimensiuni, templele funerare si mormintele particulare, mormintele hipogee (sapate in stanca), mormintele rupestre de monarhi vor fi construite din abundenta in cadrul arhitecturii din Imperiul Vechi.
Templul divin
Planul templului cuprindea spatii cu destinatie precisa, compartimente subordinate rigorilor cultului, distribuirea incaperilor respectand gradual ritualul sacru. Intrarea era flancata de doi piloni si permitea patrunderea in curtea interioara. Aceasta era mobilata cu altare si statui de cult. Urma apoi marea sala hipostila, adica sala prevazuta cu multe coloane, care sustineau lespezile plafonului. Legatura cu sanctuarul o faceau mai multe sali successive care aveau inaltimea micsorata treptat si luminarea tot mai slaba. Ele serveau pastrarii obiectelor de cult necesare serviciului religios si creau ambianta misterioasa. La capatul sirului de Sali se afla sanctuarul, capela cu plan patrat sau dreptunghiular, de mici dimensiuni, cu acoperis propriu. Aici era spatiul sacru, Sfanta Sfintelor, care pastra statuia zeului protector. Statuia era scoasa din templul sau in timpul procesiunilor si sarbatorilor.
Templele funerare
Templele funerare (templul lui Memnon) aveau planul, ordonarea spatiilor si decoratia la fel cu cele ale templului divin. In interiorul lor exista insa mormantul faraonului incununat de o capela in care erau oficiate riturile supravietuirii.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
14 septembrie 2009
Carti si albume din calatorii
V-am prezentat suvenirurile mele din calatorii, iar acum va prezint cartile si albumele pe care le-am cumparat din marile orase ale Europei. Sunt inca putine, dar si pe acestea intentionez sa le inmultesc.
Trebuie sa martuirisesc ca nu le-am citit in intregime pe toate, dar cand am nevoie de informatii si imagini, stiu unde sa le gasesc. Nu intotdeauna am venit acasa cu cele mai frumoase albume pe care le-am vazut, din cauza ca mi-as fi cheltuit toti banii pe care ii aveam la mine, asa ca am cumparat ce mi-am permis.
Visez sa am o biblioteca plina, plina de carti culese de-a lungul timpului, cu poze frumoase si informatii interesante, din cele mai fascinante colturi ale lumii. Poate intr-o zi dorinta mi se va indeplini.


Voi va cumparati carti si albume din calatorii?
Trebuie sa martuirisesc ca nu le-am citit in intregime pe toate, dar cand am nevoie de informatii si imagini, stiu unde sa le gasesc. Nu intotdeauna am venit acasa cu cele mai frumoase albume pe care le-am vazut, din cauza ca mi-as fi cheltuit toti banii pe care ii aveam la mine, asa ca am cumparat ce mi-am permis.
Visez sa am o biblioteca plina, plina de carti culese de-a lungul timpului, cu poze frumoase si informatii interesante, din cele mai fascinante colturi ale lumii. Poate intr-o zi dorinta mi se va indeplini.

***

Voi va cumparati carti si albume din calatorii?
12 septembrie 2009
Dragele mele suveniruri
Intotdeauna cand vizitez un oras din Europa imi cumpar macar un suvenir drept amintire, in limita bugetului disponibil. De multe ori trebuia sa fiu luata cu forta din micutele si cochetele magazine care ofera atatea lucruri minunate, atatea reproduceri, bijuterii, vederi, brelocuri si albume. Visez sa am cateva rafturi speciale pline de bunatati din calatorii, asezate in functie de locul de unde le-am cumparat.
Deocamdata colectia mea de suveniruri e la inceput, dar ma bucur de ea asa cum este si sunt convinsa ca va mai creste in urmatorii ani.
Mi s-a parut o idee buna sa v-o prezint si voua.
Sculptura in miniatura cu un unicorn si puiul sau, de departe preferata mea, am cumparat-o de la Strasbourg. Masca venetiana mi-a adus-o mama, iar Turnurile Eiffel e clar de unde le am. Una din statuile egiptene o am de la British Museum din Londra, iar cealalta de la Muzeul de Arta din Budapesta. Am pastrat cutia de ciocolata Mozart, care se gaseste in Austria si care e delicioasa.
Servetelul decorativ din brocart e luat din Viena de la Schonbrunn, la fel si lingurita. Vederile sunt de la Muzeul Belvedere, tot din Viena. Oglinda e cumparata de la Koln, iar garguia de la British Museum. Sevalerul l-am luat din Timisoara pentru ca mi-a placut mult, iar vaporasul de la noi de la mare.

Deocamdata colectia mea de suveniruri e la inceput, dar ma bucur de ea asa cum este si sunt convinsa ca va mai creste in urmatorii ani.
Mi s-a parut o idee buna sa v-o prezint si voua.
Sculptura in miniatura cu un unicorn si puiul sau, de departe preferata mea, am cumparat-o de la Strasbourg. Masca venetiana mi-a adus-o mama, iar Turnurile Eiffel e clar de unde le am. Una din statuile egiptene o am de la British Museum din Londra, iar cealalta de la Muzeul de Arta din Budapesta. Am pastrat cutia de ciocolata Mozart, care se gaseste in Austria si care e delicioasa.
Servetelul decorativ din brocart e luat din Viena de la Schonbrunn, la fel si lingurita. Vederile sunt de la Muzeul Belvedere, tot din Viena. Oglinda e cumparata de la Koln, iar garguia de la British Museum. Sevalerul l-am luat din Timisoara pentru ca mi-a placut mult, iar vaporasul de la noi de la mare.

***
Brelocul cu turn l-am primit de la Cristina, care a locuit trei luni in La Rochelle, Franta. Statuia cu ingeras am luat-o din Austria sau Germaina, de la un magazin de suveniruri de pe autostrada. Miniatura cu Sisi (regina Elisabeta a Bavariei) e luata din Viena, de la Schonbrunn, iar scoica si calul de lemn lucrat manual din Tenerife.
Salzburg
Cand am inceput sa calatoresc prin Europa, primul oras pe care l-am vizitat a fost Salzburg. Imediat am afirmat ca daca ar fi sa ma mut, aici ar fi locul ideal. Pana la urma asa am spus in fiecare mare oras prin care am trecut de-a lungul timpului.
Salzburg este al patrulea oraş ca mărime din Austria, capitală a statului federal Salzburg. Oraşul Vechi (Altstadt) din Salzburg, cu arhitectura sa barocă renumită în întreaga lume, are unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997.
Gradinile Mirabell, amenajate in stil baroc, datand din 1689 si Palatul Mirabell:




Vedere de pe pod:

Celebra casa unde s-a nascut Mozard, gazduind in prezent o multime de obiecte personale de-ale marelui compozitor:

In centru, trasurile cu cai bine ingrijiti te asteapta la o plimbare.

Domul din Salzburg, in stil baroc:




In Salzburg, ca in toate orasele din Austria, domneste o atmosfera aparte. Oamenii sunt relaxati si veseli, casele sunt vopsite in culori luminoase, au flori la geamuri, iar terasele discrete si frumos amenajate te imbie sa servesti tot felul de bunatati. Arhitectura baroca, cladirile vechi si frumoase dau orasului o nota farmec si romantism.
Salzburg este al patrulea oraş ca mărime din Austria, capitală a statului federal Salzburg. Oraşul Vechi (Altstadt) din Salzburg, cu arhitectura sa barocă renumită în întreaga lume, are unul din cele mai bine păstrate centre din lumea germanică, fiind înscris ca Loc din patrimoniul mondial pe Lista UNESCO din 1997.
Gradinile Mirabell, amenajate in stil baroc, datand din 1689 si Palatul Mirabell:




Vedere de pe pod:

Celebra casa unde s-a nascut Mozard, gazduind in prezent o multime de obiecte personale de-ale marelui compozitor:

In centru, trasurile cu cai bine ingrijiti te asteapta la o plimbare.

Domul din Salzburg, in stil baroc:




In Salzburg, ca in toate orasele din Austria, domneste o atmosfera aparte. Oamenii sunt relaxati si veseli, casele sunt vopsite in culori luminoase, au flori la geamuri, iar terasele discrete si frumos amenajate te imbie sa servesti tot felul de bunatati. Arhitectura baroca, cladirile vechi si frumoase dau orasului o nota farmec si romantism.
Arta Imperiului Vechi
Arta Imperiului Vechi poate fi urmarita pe traseul urmatoarelor dinastii, respective de la dinastia a III-a pana la dinastia a VI-a, inclusive, intre anii 2660 si spre 2180 i.Hr. Statul faraonic are stabilita capitala la Memphis.
Primul apogeu al culturii si artei egiptene este inregistrat in timpul dinastiilor a IV-a si a V-a.
Autoritatea politica si prosperitatea economica vor atinge maxime spre 2600 i.Hr., in timpul dinastiei a IV-a, celebra datoritaq personalitatii faraonilor Snefru, Keops, Kefren si Mikerinos. Acestia sunt faraonii celebri care au cristalizat locul si puterea indiscutabila a suveranului monarh, cei a caror reputatie a daruit Egiptului dimensiunea maretiei si grandorii.
Dinastia a IV-a va fi cea in care se va impune titlul regal de fiul lui Ra. Faraonul, situate in varful piramidei sociale, este considerat de origine divina.
In arta sunt stabilite rigorile si emblematica sacra.
Arhitectura
Perioada Vechiului Imperiu a fost considerate “era piramidelor”. Revolutia in constructii, efectuata prin inlocuirea caramizilor cu piatra, a permis construirea mastabalelor, a piramidelor in trepte, a portilor templelor si palatelor.
Arta a atins asemenea inalte realizari in arhitectura si sculptura, incat privirile tuturor erau indreptate asupra Egiptului, apreciat ca unul dintre miraculoasele locuri, cele trei piramide de la Gisech numarandu-se printre minunile lumii.
Piramidele erau mormintele regilor si uneori ale reginelor. Traditia piramidelor a durat incepand cu dinastia a III-a (catre 2800-2750 i.Hr.) pana la a XVII-a (catre 1600 i.Hr.) si apoi, mai tarziu, in perioada 750-650 i.Hr.
Initiatorul mormantului de tip piramida a fost arhitectul Imhotep, inteleptul divinizat de egipteni si sfetnicul regelui Djser, fondatorul dinastiei a III-a. Piramida faraonului aflata la Sakkarah, in sase trepte gigantic, are inaltimea de 61m si dimensiunile bazei intre 109 si 125 m. Sub piramida, sapate la mare adancime in stanca subterana, se afla camerele funerare ale regelui si ale celor unsprezece membri din familia sa, precum si alte camera si coridoare bogat decorate cu ceramica.
Intr-un alt post, voi vorbi despre celebrul ansamblu de la Gisech, care cuprinde Sfinxul, piramidele lui Kufu (Keops), Kafra (Kefren) si Menkaura (Mikerinos).
Templele divine erau constructii consecrate zeilor. Edificii religioase, ele aveau functia pastrarii legaturii intre fortele cosmic si destnul existentei terestre. Multimea nu intra in sanctuare. Templul nu era o casa deschisa rugaciunii unde oamenii puteau sa isi afle linistea sufleteasca. Edificiul avea caracter simbolic, era imaginea redusa a lumii si slujitorii lui erau preotii.
Sculptura statuara
Impregnata de occultism, sculptura statuara va fi asimilata ceremonialului ritualic al trecerii trupului defunctului in viata eternal. Aspectele particulare ale metafizicii egiptene vor determina in tridimensionalul sculpturii in ronde-bosse rigori si principia morfologice precum legea frontalitatii si imobilismul, fixitatea formelor hieratice ale staticii sacerdotale.
Statuia egipteana va dezvolta trei principia morfologice dinstincte: simetria, verticalitatea monodirectionala a structurii sculpturii si perceperea vizuala frontal.
Principiul simetreiei este corespunzator compunerii statuii in dispunerea simetrica a anaromiei perrsonajului aflat fie in picioare, fie in pozitie sezanda sau in pozitie orientala cu picioarele incrucisate. Coborarea unei vertical vizuale mediane, pornita de la baza nasului pana la sol, imparte silueta umana in doua jumatati simetrice, acestea nefiind flexionate lateral niciodata. Simetria lasa ca exceptie doar piciorul stang proiectat inainte, simbolizand pasul spre eternitate si uneori mana dreapta, flexata in unghi drept, adusa ritualic la piept, in cazul statuilor prezentate in picioare.
Imagine a sufletului defunctului, statuia fixeaza momentul dialogului cu fortele judecatii supreme situate in fata defunctului, in orizontul spatiului divin, deschis monodirectional privirii personajului.
Desi, statuara in ronde-bosse ofera prin tridimensionalul sau perceperea optica jur imprejur, in cazul citirii sculpturii egiptene, descifarea se face din planul frontal, datorita conceptiei vertical a personajului defunct in dialogul cu orizontul indepartat al fortelor divine.
Intr-un alt post voi discuta despre statuia faraonul Kefren, Triada lui Mikerinos, Printul Rahotep si sotia sa, printesa Nofret, Scribul, Ka-Aper.
Pictura
In pictura se inregistreaza progrese lente.
Cateva fresce importante sunt Gastele de la Medium, Pisica la panda, Vanatoarea in Delta.
Pictura este caracterizata de desfasurarea in plan bidimensional, siguranta liniei, prezenta elementelor zoomorfe.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Primul apogeu al culturii si artei egiptene este inregistrat in timpul dinastiilor a IV-a si a V-a.
Autoritatea politica si prosperitatea economica vor atinge maxime spre 2600 i.Hr., in timpul dinastiei a IV-a, celebra datoritaq personalitatii faraonilor Snefru, Keops, Kefren si Mikerinos. Acestia sunt faraonii celebri care au cristalizat locul si puterea indiscutabila a suveranului monarh, cei a caror reputatie a daruit Egiptului dimensiunea maretiei si grandorii.
Dinastia a IV-a va fi cea in care se va impune titlul regal de fiul lui Ra. Faraonul, situate in varful piramidei sociale, este considerat de origine divina.
In arta sunt stabilite rigorile si emblematica sacra.
Arhitectura
Perioada Vechiului Imperiu a fost considerate “era piramidelor”. Revolutia in constructii, efectuata prin inlocuirea caramizilor cu piatra, a permis construirea mastabalelor, a piramidelor in trepte, a portilor templelor si palatelor.
Arta a atins asemenea inalte realizari in arhitectura si sculptura, incat privirile tuturor erau indreptate asupra Egiptului, apreciat ca unul dintre miraculoasele locuri, cele trei piramide de la Gisech numarandu-se printre minunile lumii.
Piramidele erau mormintele regilor si uneori ale reginelor. Traditia piramidelor a durat incepand cu dinastia a III-a (catre 2800-2750 i.Hr.) pana la a XVII-a (catre 1600 i.Hr.) si apoi, mai tarziu, in perioada 750-650 i.Hr.
Initiatorul mormantului de tip piramida a fost arhitectul Imhotep, inteleptul divinizat de egipteni si sfetnicul regelui Djser, fondatorul dinastiei a III-a. Piramida faraonului aflata la Sakkarah, in sase trepte gigantic, are inaltimea de 61m si dimensiunile bazei intre 109 si 125 m. Sub piramida, sapate la mare adancime in stanca subterana, se afla camerele funerare ale regelui si ale celor unsprezece membri din familia sa, precum si alte camera si coridoare bogat decorate cu ceramica.
Intr-un alt post, voi vorbi despre celebrul ansamblu de la Gisech, care cuprinde Sfinxul, piramidele lui Kufu (Keops), Kafra (Kefren) si Menkaura (Mikerinos).
Templele divine erau constructii consecrate zeilor. Edificii religioase, ele aveau functia pastrarii legaturii intre fortele cosmic si destnul existentei terestre. Multimea nu intra in sanctuare. Templul nu era o casa deschisa rugaciunii unde oamenii puteau sa isi afle linistea sufleteasca. Edificiul avea caracter simbolic, era imaginea redusa a lumii si slujitorii lui erau preotii.
Sculptura statuara
Impregnata de occultism, sculptura statuara va fi asimilata ceremonialului ritualic al trecerii trupului defunctului in viata eternal. Aspectele particulare ale metafizicii egiptene vor determina in tridimensionalul sculpturii in ronde-bosse rigori si principia morfologice precum legea frontalitatii si imobilismul, fixitatea formelor hieratice ale staticii sacerdotale.
Statuia egipteana va dezvolta trei principia morfologice dinstincte: simetria, verticalitatea monodirectionala a structurii sculpturii si perceperea vizuala frontal.
Principiul simetreiei este corespunzator compunerii statuii in dispunerea simetrica a anaromiei perrsonajului aflat fie in picioare, fie in pozitie sezanda sau in pozitie orientala cu picioarele incrucisate. Coborarea unei vertical vizuale mediane, pornita de la baza nasului pana la sol, imparte silueta umana in doua jumatati simetrice, acestea nefiind flexionate lateral niciodata. Simetria lasa ca exceptie doar piciorul stang proiectat inainte, simbolizand pasul spre eternitate si uneori mana dreapta, flexata in unghi drept, adusa ritualic la piept, in cazul statuilor prezentate in picioare.
Imagine a sufletului defunctului, statuia fixeaza momentul dialogului cu fortele judecatii supreme situate in fata defunctului, in orizontul spatiului divin, deschis monodirectional privirii personajului.
Desi, statuara in ronde-bosse ofera prin tridimensionalul sau perceperea optica jur imprejur, in cazul citirii sculpturii egiptene, descifarea se face din planul frontal, datorita conceptiei vertical a personajului defunct in dialogul cu orizontul indepartat al fortelor divine.
Intr-un alt post voi discuta despre statuia faraonul Kefren, Triada lui Mikerinos, Printul Rahotep si sotia sa, printesa Nofret, Scribul, Ka-Aper.
Pictura
In pictura se inregistreaza progrese lente.
Cateva fresce importante sunt Gastele de la Medium, Pisica la panda, Vanatoarea in Delta.
Pictura este caracterizata de desfasurarea in plan bidimensional, siguranta liniei, prezenta elementelor zoomorfe.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
11 septembrie 2009
Epoca tinita (3200-2780 i.Hr.)
Inceputul istoriei artei Egiptului antic are ca punct de plecare mileniul al III-lea i.Hr., cand este realizata unificarea Egiptului sub faraonul Narmer. Din acest moment putem vorbi de epoca tinita cu capitala la Tinis, aflata in partea sudica a Egiptului. Perioada coincide cu primele doua dinastii faraonice. Prima dintre ele, marcata de personalitatea lui Horus Narmer sau Menes, este caracterizata prin consolidarea statului egiptean (faraon si administratie), organizarea irigatiilor, primele expeditii in Nubia si desertul arabic, fixarea calendarului zodiacal si dezvoltarea scrierii.
Artele
Arhitectura foloseste tehnica zidirii cu caramizi si decorarea portilor palatelor. Are loc fondarea Zidului Alb la Memphis si construirea necropolelor regale de la Abydos si Sakkarah.
In sculptura, in relief si ronde-bosse, este semnalat debutul stelei regale. Ca material de lucru sunt folosite lemnul si piatra slefuita, precum si metalele.
Primele doua lucrari importante din sculptura sunt reliefurile: Paleta lui Narmer si Stela regelui Sarpe.
Paleta lui Narmer
Pe una dintre fete are ca tema glorificarea puterii faraonului. Personaj principal al scenei, faraonul are silueta marita, distinctie a functiei importante pe care o poarta. Capul este acoperit cu o tiara inaltata. In mana dreapta tine sceptrul ridicat, semn al autoritatii supreme. La picioarele sale zace prizonierul, simbol al armatei invinse.
Autoritatea suverana a faraonului este asigurata de ocrotirea divina a zeului Horus, present in soimul symbolic aflat in fata scenei.
Cealalta fata, compusa in register etajate, prezinta teme cu semnificatie mitologica.
Remarcabila pentru debutul artei egiptene este existenta legii frontalitatii formulate in viziunea bidimensionala a sculpturii in relief. Elaborata in toate detaliile inca de la inceput, in aceasta prima opera, legea frontalitatii ofera elementele caracteristice ale canoanelor morfologice: capul vazut din profil, ochiul din fata, umerii din fata, torsul si abdomenul din trei sferturi, pricioarele repetand acelasi profil la ambele membre inferioare.
Stela regelui Sarpe
Horus, zeul ocrotitor al cetatii si al faraonul, present in Paleta lui Narmer, reapare si aici. De asta data el este persnajul principal care concentreaza asupra sa atentia privitorului. Naratiunea a disparut. Soimul este pasarea sacra a carei forta divina se proiecteaza asupra cetatii aflata la picioarele lui. Sarpele, semn al intelepciunii, este intermediary intre zona divina sic ea terestra.
Caracterul ideogramic al imaginii este exprimat mai puternic in aceasta opera decat in primul relief analizat. Mesajul e codificat. Continutul are sens religios si mistic.
Din aceasta perioada s-au defnit principiile artei egiptene: gravitatea, simplitatea si claritatea, ordinea si sinteza, armonia si simbolul.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Artele
Arhitectura foloseste tehnica zidirii cu caramizi si decorarea portilor palatelor. Are loc fondarea Zidului Alb la Memphis si construirea necropolelor regale de la Abydos si Sakkarah.
In sculptura, in relief si ronde-bosse, este semnalat debutul stelei regale. Ca material de lucru sunt folosite lemnul si piatra slefuita, precum si metalele.
Primele doua lucrari importante din sculptura sunt reliefurile: Paleta lui Narmer si Stela regelui Sarpe.
Paleta lui Narmer
Pe una dintre fete are ca tema glorificarea puterii faraonului. Personaj principal al scenei, faraonul are silueta marita, distinctie a functiei importante pe care o poarta. Capul este acoperit cu o tiara inaltata. In mana dreapta tine sceptrul ridicat, semn al autoritatii supreme. La picioarele sale zace prizonierul, simbol al armatei invinse.
Autoritatea suverana a faraonului este asigurata de ocrotirea divina a zeului Horus, present in soimul symbolic aflat in fata scenei.
Cealalta fata, compusa in register etajate, prezinta teme cu semnificatie mitologica.
Remarcabila pentru debutul artei egiptene este existenta legii frontalitatii formulate in viziunea bidimensionala a sculpturii in relief. Elaborata in toate detaliile inca de la inceput, in aceasta prima opera, legea frontalitatii ofera elementele caracteristice ale canoanelor morfologice: capul vazut din profil, ochiul din fata, umerii din fata, torsul si abdomenul din trei sferturi, pricioarele repetand acelasi profil la ambele membre inferioare.
Stela regelui Sarpe
Horus, zeul ocrotitor al cetatii si al faraonul, present in Paleta lui Narmer, reapare si aici. De asta data el este persnajul principal care concentreaza asupra sa atentia privitorului. Naratiunea a disparut. Soimul este pasarea sacra a carei forta divina se proiecteaza asupra cetatii aflata la picioarele lui. Sarpele, semn al intelepciunii, este intermediary intre zona divina sic ea terestra.
Caracterul ideogramic al imaginii este exprimat mai puternic in aceasta opera decat in primul relief analizat. Mesajul e codificat. Continutul are sens religios si mistic.
Din aceasta perioada s-au defnit principiile artei egiptene: gravitatea, simplitatea si claritatea, ordinea si sinteza, armonia si simbolul.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
10 septembrie 2009
Perioadele evolutiei civilizatiei egiptene
Evolutia civilizatiei si culturii egiptene poate fi divizata in cateva mari perioade.
1. Sfarsitul mileniului al IV-lea – 3200-2780 i.Hr., perioada Predinastica si epoca tinita (dinastia I si dinastia a II-a), capital la Tinis;
2. Cca. 2780-cca 2280 i.Hr., Imperiul Vechi (dinastiile III-VI), capitala la Memphis;
3. Cca 2280-2060 i.Hr., Prima Perioada Intermediara (dinastiile VII-X);
4. Cca 2060-1786 i.Hr., Imperiul de Mijloc (dinastiile XI-XII);
5. 1786-1552 i.Hr., A Doua Perioada Intermediara (dinastiile XIII-XIV); fondarea dinastiilor a XV-a si a XVI-a; dominarea Hicsosilor in nord; Dinastia a XVII-a tebana in sud;
6. 1552-1070 i.Hr., Imperiul Nou sau al doilea Imperiu Teban, dinastiile XVIII-XXI; capitala la Amarna; in epoca dinastiilor rameside, dinastiile XIX-XXI-capitala s-a mutat in Delta;
7. 1070-711 i.Hr., A treia perioada intermediara dinastiile XXI-XXIV. Slabirea si decadenta Imperiului;
8. 711-332 Epoca Tarzie; (dinastiile XXV-XXX); 525-332 i.Hr., Renasterea saita (Dinastia XXVI); dominatia persana (dinastia XXVII); ultimele dinastii indigene (XXVIII, XXIX, XXX); a doua dominatie persona, Alexandru cel Mare;
332-30 i.Hr., Epoca greaca, perioada elenista. Dinastiile macedoneana si ptolemeica;
30 i.Hr., Epoca romana;
395 d.Hr. Epoca copta sau bizantina;
Dupa 641 – se afirma dominatia islamica, perioada in care Alexandria ramane capitala Egiptului – una dintre placile turnante ale civilizatiilor mediteraneene.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
1. Sfarsitul mileniului al IV-lea – 3200-2780 i.Hr., perioada Predinastica si epoca tinita (dinastia I si dinastia a II-a), capital la Tinis;
2. Cca. 2780-cca 2280 i.Hr., Imperiul Vechi (dinastiile III-VI), capitala la Memphis;
3. Cca 2280-2060 i.Hr., Prima Perioada Intermediara (dinastiile VII-X);
4. Cca 2060-1786 i.Hr., Imperiul de Mijloc (dinastiile XI-XII);
5. 1786-1552 i.Hr., A Doua Perioada Intermediara (dinastiile XIII-XIV); fondarea dinastiilor a XV-a si a XVI-a; dominarea Hicsosilor in nord; Dinastia a XVII-a tebana in sud;
6. 1552-1070 i.Hr., Imperiul Nou sau al doilea Imperiu Teban, dinastiile XVIII-XXI; capitala la Amarna; in epoca dinastiilor rameside, dinastiile XIX-XXI-capitala s-a mutat in Delta;
7. 1070-711 i.Hr., A treia perioada intermediara dinastiile XXI-XXIV. Slabirea si decadenta Imperiului;
8. 711-332 Epoca Tarzie; (dinastiile XXV-XXX); 525-332 i.Hr., Renasterea saita (Dinastia XXVI); dominatia persana (dinastia XXVII); ultimele dinastii indigene (XXVIII, XXIX, XXX); a doua dominatie persona, Alexandru cel Mare;
332-30 i.Hr., Epoca greaca, perioada elenista. Dinastiile macedoneana si ptolemeica;
30 i.Hr., Epoca romana;
395 d.Hr. Epoca copta sau bizantina;
Dupa 641 – se afirma dominatia islamica, perioada in care Alexandria ramane capitala Egiptului – una dintre placile turnante ale civilizatiilor mediteraneene.
Bibliografie: Istoria artelor plastice vol.I, Adriana Botez-Crainic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
O lume in ROZ

Mi-am redeschis blog-ul personal, O lume in ROZ, unde voi scrie despre toate lucrurile care nu isi gasesc locul pe Istoria Artei. Daca sunteti interesati, va rog sa treceti pe acolo. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)













