Saptamana trecuta am asistat la o conferinta cu Dan Perjovschi, in mansarda facultatii noastre. Vroiam sa scriu un post detaliat despre acest artist roman care este foarte apreciat pe plan international, de la New York, Beijing si pana la Sydney, dar daca il cautati pe Google, veti gasi o gramada de interviuri, poze, filmulete cu el si cu lucrarile sale, in care se regasesc multe dintre lucrurile pe care ni le-a povestit si noua.
O sa va descriu insa impresia pe care mi-a lasat-o aceasta intalnire cu un artist roman care traieste din arta, calatoreste in toata lumea, e foarte apreciat, deci a ajuns la nivelul la care si-ar dori sa ajunga orice artist la inceput de drum. O astfel de persoana ar trebui sa emane incredere in sine si, eventual, un aer de superioritate. Ei bine, asa si este. Dupa cum a recunoscut si dansul, siguranta cu care vorbeste si increderea in sine le-a dobandit in timp, datorita experientei si succeselor avute. Despre aerul de superioritate, nu pot spune ca il caracterizeaza la prima vedere, dar a ajuns la nivelul la care el e cel care impune regulile jocului, pentru ca isi permite. E o persoana sociabila (calitate necesara in acest domeniu, dupa cum a mentionat), te captiveaza prin discursul sau, iti da senzatia unui vechi prieten, dar, din cand in cand, iti reaminteste cu cine stai de vorba.
Mi s-a parut grozav faptul ca si-a rapit cateva ore din timpul sau pentru a discuta cu un grup de studenti din Timisoara, pentru a-i motiva si a-i incuraja sa experimenteze, sa depaseasca tiparele, sa vina cu idei proaspete, originale, sa aleaga numai ceea ce li se potriveste si, cel mai important, sa nu renunte. Un artist la inceput de drum poate incerca orice, poate face orice, pentru ca nu are inca un renume pe care sa-l apere si sa-l mentina. Totodata, institutiile de invatamant ar trebui sa le ofere studentilor mai multe oportunitati de interactiune cu spatiul artistic romanesc (sau, si mai bine, international) prin tot felul de proiecte care sa implice, de exemplu, posibilitatea de a desena pe zidurile unor cladiri sau de a scrie la o revista culturala.
Mi-a placut foarte mult raspunsul sau la plangerile studentilor in legatura cu modul in care se preda in institutiile romanesti de invatamant (ca materia nu e structurata la istoria artei, ca la grafica se invata doar portretul etc.). Daca nu ne place ceva, daca nu ni se potriveste ceea ce ne ofera scoala, nimeni nu ne impiedica sa invatam pe cont propriu, sa cautam informatii in afara, sa facem noi lucrurile in asa fel incat sa ne fie bine. O institutie de invatamant nu poate multumi pe oricine. Trebuie sa luam ceea ce ni se potriveste si restul sa cautam in alte parti.
Senzatia de a sta fata in fata cu o personalitate in domeniul artistic e grozava. Sper sa se mai faca astfel de conferinte, pentru ca sunt la fel de folositoare (poate mai folositoare) ca orice curs din facultate.
