Un om fericit și un pictor fericit

Pânzele sale celebrează viața satului românesc. Din lucrările sale ne zâmbesc duios țărănci în costume populare și păstori mândrii, stăpâni deplini ai culmilor carpatine. Însuflețit de o adevărată pasiune pentru mediul rural, a reușit să surprindă cu măiestrie acea imagine vie, particulară, atât de specifică țării sale. Nicolae Grigorescu iubea natura, iubea oamenii care își acordau existența cu natura, cu pământul, cu anotimpurile în succesiunea lor, potrivindu-i-se cu siguranță  descrierea lui Francisc Șiriato: „un om fericit și un pictor fericit”.

Chiar dacă o mare parte din viață a petrecut-o în Franța, Nicolae  Grigorescu (1838-1907) a rămas fidel universului rural românesc. Eliberat de prizonieratul academismului, artistul a pornit pe un făgaș mai lipsit de prejudecăți, mai sincer și mai apropiat de realitate. Pictând în aer liber, în pădurea de la Fontainbleau, alături de mari artiști francezi, paleta lui  Grigorescu se luminează spectacular, petele de culoare vibrează, contururile dispar, tușele prind viață.  În opera sa de maturitate, artistul se desprinde de experiențele Barbizonismului... [citește tot articolul pe Free Bird].