Apă pentru elefanți

Un film impresionant, cu câteva scene dure, dar cu final fericit. Fiind vorba de povestea unui circ, eram convinsă că îmi vor da lacrimile pe parcursul filmului. Chiar dacă adoram circurile când eram copil, acum sunt total împotriva lor. Locul animalelor sălbatice e în sălbăticie, nu pe o scenă sau în cuști. În plus, detest oamenii care le tratează cu violență. 

 sursa

Apă pentru elefanți e ecranizarea romanului cu același nume, scris de Sara Gruen și publicat în 2006 în S.U.A. Acțiunea se petrece în anii '30, perioada Marii crize economice. Tânărul Jacob (Robert Pattinson) renunță la cariera de medic veterinar și ajunge întâmplător într-un circ, unde se îndrăgostește de Marlena (Reese Witherspoon), frumoasa soție a directorului circului. Acesta tratează atât animalele, cât și oamenii cu multă cruzime.

sursa

Elefanțica Rosie e foarte simpatică.

Casablanca (1942)

Stau în fața ecranului gol și nu știu ce să scriu despre  Casablanca. De-a lungul timpului, s-au emis atâtea păreri favorabile referitoare la acest film, încât orice critică pe care i-o aduci te face să pari incult (sau poate chiar ești). Am început să urmăresc filmul cu sufletul la gură, căci citisem numai lucruri extraordinare despre el: cel mai bun film de dragoste, unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor etc.

 sursa

Mi-a plăcut, într-adevăr. Humphrey Bogart e minunat în orice rol. Îl interpretează perfect pe cinicul Rick ( și arată atât de bine în costum). Ingrid Bergman e frumoasă și delicată (cu o siluetă de invidiat), totuși personajul ei (Ilsa) nu mi se pare foarte bine conturat. M-am plictisit  puțin la prima parte, iar cei doi îndrăgostiți nu au reușit să îmi transmită sentimentele lor pătimașe și chinuitoare. Totuși am savurat filmul și sigur o să îl mai revăd.

sursa, sursa

Acțiunea filmului se desfășoară în orașul marocan Casablanca, pe timpul celui de-al doilea război mondial. Rick Blaine este un american expatriat, care conduce un club de noapte. În clubul său ajunge Victor Laszlo, un lider al rezistenței cehe. Pentru a scăpa de naziști împreună cu soția sa, Ilsa, acesta are nevoie de  cele două scrisori de tranzit deținute de Rick, care deschideau oricui drumul spre America. Frumoasa Ilsa se dovedește a fi marea dragoste a lui Rick, care îi frânsese inima cu ceva timp în urmă. Scânteia dintre ei se reaprinde, dar este periculos să mai rămână în Casablanca. Rick trebuie să decidă cine va beneficia de cele două scrisori.

 sursa

 sursa

 Pentru mine nu e cel mai bun film de dragoste, dar e plăcut și merită văzut.

sursa

Mulțimea - King Vidor

Ultimul film pe care l-am văzut este Mulțimea (The crowd) din 1928, în regia lui King Vidor. Până acum nu m-am uitat la filme alb-negru și mai ales la filme mute, exceptând poate câteva secvențe cu Charlie Chaplin. Da, cultura mea cinematografică nu este tocmai strălucită. Cu toate acestea, povestea filmului m-am prins atât de tare încât am uitat să fiu atentă la încadrare, montaj și alte chestii tehnice (am urmărit filmul la școala, la istoria cinematografiei). E un pas important pentru mine, ținând cont că unul din filmele mele preferate e Legally Blonde (fără comentarii, daaa?). Nu am îndrăznit totuși să-l menționez în prima oră, când am fost întrebată care e filmul meu preferat și de ce. Sigur aș fi stârnit hohote de râs, căci colegii mei invocau filme ca Vrăjitorul din Oz, Anna Karenina, Sunset Boulevard și altele pe care eu nici nu m-aș fi gândit să le văd. Până acum.

sursa

Revenind la Mulțimea, chiar dacă e fost realizat cu mai bine de 80 de ani în urmă, povestea mi s-a părut foarte actuală. John Sims, personajul principal, visează că va deveni „cineva”. Cu această speranță se mută la New York, unde se căsătorește cu Mary și se angajează ca funcționar, așteptând să fie promovat. Filmul prezintă lupta continuă a lui John de a se ridica deasupra mulțimii, de a deveni un om important. Suntem martorii unei căsnicii cu suișuri și coborâșuri, presărată cu întâmplări dramatice, dar și cu momente frumoase. Trecând peste deznădejdea care îl cuprinde, John are parte de un final fericit. Dar reușește el să se ridice deasupra mulțimii?

sursa

sursa

sursa

sursa

sursa

Un film perfect pentru o după-amiază de toamnă.

The Tudors - istorie, război, dragoste, pasiune

Fiind în vacanță, deci având suficient timp să urmăresc câte seriale vreau, am verificat întâmplător site-ul să văd dacă a apărut seria a 4-a din Dinastia Tudorilor (The Tudors). Celelalte serii le-am urmărit de la cap la coadă vara trecută și am fost foarte dezamăgită că s-a întrerupt serialul tocmai când apăruse în scenă cea de-a 5-a soție a lui Henric al VIII-lea, tânăra și frumoasa Catherine Howard, care le sucea capul tuturor bărbaților de la curte.

Nu mi-a venit să cred când am văzut că seria a 4-a e online și așteaptă doritoare să fie urmărită. Bineînțeles că am vizionat primul episod, care m-a făcut foarte curioasă să văd continuarea. Ador genericul de început, cum se aude pe fundalul melodiei zgomotul făcut de tăișul săbiilor, îmi plac personajele, alese cu grijă, după standardele contemporane, păstrând totuși ceva din farmecul vremurilor apuse. Deși serialele și filmele istorice pot deveni plictisitoare, aici se pune accentul pe relațiile regelui Henric al VIII-lea cu cele șase neveste, fiind prezentată într-o manieră delicioasă atmosfera de la curtea regală din Anglia secolului al XVI-lea.

Regele Henric al VIII-lea, cel din film, interpretat de Jonathan Rhys Meyers, e un bărbat puternic, chiar dacă nu are o statură impunătoare. Vocea sa, atunci când poruncește, privirea sa tăioasă care nu acceptă nicio abatere de la vorbele sale, îi face pe supuși să îl respecte, chiar să se teamă de el. Trebuie să recunoaștem că e și un bărbat frumos. Pe măsura lui sunt și soțiile sale, una mai atrăgătoare decât cealaltă. Până acum, preferata mea e Anne Boleyn, interpretată de Natalie Dormer, care, deși nu e de o frumusețe clasică, are un je ne sais quoi care fascinează. La fel și Catherine Howard, de numai 17 ani, atrage privirile prin prospețimea, obrăznicia și puterea ei de seducție, conștientă de toate calitățile sale, pe care le exploatează din plin. Catherine de Aragon și Jane Seymour sunt exemple de femei delicate, educate, blânde, adorate de popor, care, deși sunt frumoase, le lipsește atitudinea sfidătoare a celor pe care le-am menționat. A mai rămas Anne de Cleves, cu care regele s-a căsătorit fără să o vadă înainte și care a fost o mare surpriză neplăcută pentru Maiestatea Sa, nefiind în stare să-și îndeplinească obligațiile conjugale, fapt ce a dus la un divorț rapid. Sunt curioasă să o văd pe ultima sa nevastă, Catherine Parr. Oare e blândă și delicată sau o seducătoare pasională? Rabdare, Anca, răbdare!

Mi s-a părut interesant să compar imaginile personajelor din serial cu cele reale. E o mare diferență, nu? Dacă ar fi ales actori care să semene întru totul cu regele și nevestele sale, succesul serialului era nul.

                       Henric al VIII-lea, portret                 Henric al VIIIl-lea (Jonathan Rhys Meyers)
                        Hans Holbein cel Tânăr,
                    Walker Art Gallery, Liverpool

                          Catherine de Aragon,  portret          Catherine de Aragon (Maria Doyle Kennedy)                 

                               Anne Boleyn, portret                               Anne Boleyn (Natalie Dormer)
                      National Portrait Gallery, London

                                 Jane Seymour, portret                  Jane Seymour (Anabelle Wallis)
                                  Hans Holbein cel Tânăr
                                Kunsthistorisches Museum

                              Anne de Cleves, portret                              Anne de Cleves (Joss Stone)
                             Hans Holbein cel Tânăr
                                    Luvru, Paris

                 Catherine Howard, portret                         Catherine Howard (Tamzin Merchant)
                   Hans Holbein cel Tânăr

Când voi termina de urmărit serialul, voi pune poze și cu ultima soție, Catherine Parr. Acum nu vreau să-mi stric surpriza!

Puteți urmări online episoadele aici (fără subtitrare). Mă scuzați acum, mă duc să văd episodul 2. Oare ce mai fac Henric al VIII-lea și Catherine Howard?

sursa poze: wikipedia (portetele), tv.yahoo.com (Joss Stone) www.tv.com (restul pozelor)

Infruntarea titanilor

Va mai amintiti cine era Perseu?

Spre rusinea mea, mitologia greaca inca mai are secrete pentru mine. De multe ori amestec intre ele caracteristicile zeilor, incurc semizeii si faptele lor eroice, nu mai stiu cine este fiul cui, cine cu cine este frate , cine de cine s-a indragostit.

Am vizionat de curand filmul Infruntarea titanilor (Clash of the Titans, cu Liam Neeson, Sam Worthington, Ralph Fiennes) in 3D si mi-a placut foarte mult, in special datorita subiectului mitologic si al efectelor speciale, care, de fapt, reprezinta tot farmecul.

Daca nu l-ati vazut inca, va spun doar ca personajul principal este Perseu, fiul lui Zeus cu nevasta regelui Acrisius. Acesta din urma s-a razvratit impotriva lui Zeus, care, pentru a-l pedepsi, a lasat-o insarcinata pe frumoasa lui sotie, condamnata astfel la moarte impreuna cu pruncul. Fiind de natura divina, Perseu a supravietuit si a fost adoptat de o familie de pescari.

 Perseu (recunoasteti actorul din Avatar...)

sursa

Lucrurile iau o intorsatura neasteptata cand oamenii nu-i mai slavesc pe zei, nu le mai aduc jertfe si rugi, iar Zeus si Hades hotarasc sa le dea o lectie. Astfel, familia lui Perseu este ucisa, iar Perseu porneste in cautarea lui Hades. In calatoria sa, eroul infrunta diverse pericole. Un moment important in mitologia greaca este acela in care Perseu reuseste sa taie capul celebrei Medusa, care impietrea pe oricine ii intalnea privirea.

 Medusa

sursa

Una din vrajitoarele cu care se confrunta eroul, 

foarte sugestiv reprezentata

sursa

Daca e cineva care nu-a vazut filmul , la cinema cu el urgent!