Se afișează postările cu eticheta Grecia antica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Grecia antica. Afișați toate postările

26 aprilie 2010

Muzeul de la Vatican - galeria scuplturilor

Trebuie să le mulțumim romanilor pentru multe lucruri, printre acestea fiind bineînțeles formarea poporului nostru. Nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre frumoasele copii ale statuilor grecesti pe care stramoșii noștri, romanii, le-au lăsat în urmă, ajungând astfel până în ziua de azi.
 
Grecia antică a lăsat moștenire Romei și mai apoi întregii Europe, alături de știință, o cultură strălucitoare, ce avea ca element principal cunoașterea și slăvirea omului. Grecii erau preocupați de filosofie, literatură, poezie, muzică, teatru și nu în cele din urmă, de artă. Arta grecească era intens umanizată, fapt datorat în mare parte religiei grecești, unde zeii și zeițele apăreau ca ființe umane superdotate.

Dintre reprezentările artistice practicate de greci, sculptura s-a păstrat cel mai bine, fiind caracterizată de monumentalitate, forță, dinamism, armonia proporțiilor și acuratețea detaliilor. Cel mai des erau reprezentați zeii și zeițele, dar și personaje umane, în special învingătorii la anumite competiții.

După ce Grecia a fost cucerită de romani, aceștia au preluat cultura grecilor, asimilând zeitățile grecești și făcând numeroase copii după statui.

Am putut admira o parte dintre aceste copii romane după statuile grecești la Vatican, la Muzeul Chiaramonti, în Galeria Braccio Nuovo.



























Imaginați-vă că în realitate statuile sunt mult mai frumoase decât în poze, inspiră solemnitate, demnitate, armonie. Nu degeaba arta greco-romană a constituit o importantă sursă de inspirație pentru Renaștere, clasicism și alte perioade din istoria artei.

20 aprilie 2010

Templul grec. Ordinele doric, ionic, corintic

Inainte de a prezenta imaginile cu Colosseumul, vreau sa povestesc cateva lucruri despre templul grec si despre oridinele doric, ionic si corintic pe care le vom regasi la Colosseum.

In arta greaca, in perioada arhaica (sec. al VII-lea - incep. sec. al V-lea i.Hr.) apare ca element tipic in arhitectura templul. Templul adapostea statuia de cult a zeului protector, cat si tezaurul, iar accesul in templu era liber.

Planul templului era simplu: pronaosul (vestibul), naosul sau cella (incaperea unde se afla statiua zeului) si opistodomul (incaperea unde se pastra tezaurul). Intrarea in opistodom se facea pe partea opusa intrarii principale. Tezaurul era format din ex-voto-uri, adica diferite obiecte oferite divinitatii, constand in mici sculpturi, tablouri, bijuterii etc. cu drept de vizitare. Astfel s-au format primele colectii de arta.



Dupa plasarea coloanelor in exterior, templul putea fi prostil (cu patru coloane la intrarea principala), amfiprostil (patru coloane la ambele intrari) si peripter (inconjurat de coloane).

Privita in sectiune verticala, constructia unui templu se compune din trei parti: un piedestral numit stilobat, o colonada deasupra careia se afla antablamentul. Acoperisul e format din doua pante, care formeaza pe laturile mici ale templului un triunghi numit fronton.

S-au elaborat doua oridine insemnate: doic si ionic, urmate de aparitia ordinului corintic. Diferenta intre cele trei este vizibila mai ales la forma capitelurilor coloanelor.

Ordinul doric era raspandit mai ales in Pelopones si in coloniile grecesti din Italia de sud si Sicilia. Templele dorice sunt puternice si greoaie.

 Ordinul doric

Exemplu: Theseionul din Atena - templu doric, peripter


Oridinul ionic s-a dezvoltat in coloniile grecesti din Asia Mica si insulele din Marea Egee. Templele au proportii grandioase si o decoratie mai bogata. Coloanele sunt mai zvelte, mai inalte si se sprijina pe o baza. Fusul este prevazut cu caneluri adanci, iar capitelul este impodobit cu o voluta dubla.

 Ordinul ionic

Exemplu: Templul Atenei Nike de pe Acropole, templu ionic, amfiprostil



Ordinul corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine arhitecturale ale antichitatii grecesti. Fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt. Ceea ce oferă particularitate coloanei corintice este capitelul. Acesta prezintă ornamentul numit acantă, preluat ulterior şi de capitelurile compozite.

 Capitel corinitc
sursa

Exemplu: Templul lui Zeus din Atena

 sursa

***

Dacă te atrage domeniul Arts&Crafts, DIY, handmade, vizitează canalul meu YouTube AncaDIY unde postez tot felul de tutoriale.

10 mai 2009

Fidias

Mijlocul sec. al V-lea i. Hr. marcheaza in arta greaca aparitia marilor personalitati. Sculptura este reprezentata de Fidias, Miron si Policlet, ale caror opera au stabilit reperele fundamentale ale clasicismului in istoria sculpturii.

Primul nume mare in istoria universala a sculpturii, Fidias, a aureolat cu geniul sau arta greaca a sec. al V-lea i. Hr. si a deschis era capodoperelor clasicismului.

Numit Sculptorul sau Creatorul de zei, Fidias era atenian. Fiu al lui Harmides, s-a nascut pe la anul 500 i. Hr. Printre operele sculptate in anii 470 i. Hr., Fidias a creat pentru plateeni statuia Athenei Areia, patroana lor. Opera era un colos de 8 m, avea corpul din lemn aurit, iar capul si membrele din marmura de Pentelic. Pentru Delfi, Eleusis si Cherchel, Fidias a realizat sculptura si grupuri statuare, pierdute in timp, dar intrate in legenda datorita grandorii si expresiei monumentale.

Capodoperele care i-au adus celebritatea in statuara monumental sunt: statuia lui Zeus, sculptata pentru templul de la Olimpia, si cele trei statui ale Athenei.

Statuia lui Zeus de la templul din Olimpia


Dupa parerea contemporanilor lui Fidias, statuia lui Zeus creata pentru Templul lui Zeus, construit la Olimpia, era una dintre “cele sapte minuni ale lumii” si era pacat sa mori fara sa o vezi. Statuia hriselefantina – fildes, aur, marmura – il prezinta pe zeul zeilor asezat pe tron tinand in mana dreapta o Nike (zeita victoriei) din fildes si aur, iar in mana stanga sceptrul sau terminat la capatul de sus cu un vultur. S-a spus ca zeul daca s-ar fi ridicat in picioare ar fi zdrobit acoperisul templului cu inaltimea sa, neobisnuit de mare (15 m). Chipul si bratele, torsul si picioarele lui Zeus erau din fildes, iar din aur, buclele si barba, sandalele si marea draperie care invaluia gambele si cadea in fata de pe umarul stang al zeului. Sceptrul era facut dintr-un aliaj de material pretioase, tronul era conceput din fildes, abanos si pietre fine. La picioarele statuii era scris: “M-a facut Fidias atenianul, fiul lui Harmides”.

Cele trei statui ale Athenei: Athena Parthenos, Athena Promachos, Athena Lemnia

In afara statuii lui Zeus (c. 432 i. Hr.), Fidias a realizat trei monumente celebre: Athena Parthenos (440-438 i.Hr.), Athena Promachos (448 i. Hr.) si Athena Lemnia (450 i. Hr.).

Sculptorul i-a dedicate zeitei Athena nu numai cele trei monumente, ci si statuia plasata in ansamblul frontonului vestic al Parthenonului, aceasta avand ca tema Nasterea miraculoasa a zeitei intelepciunii.

Destinata interiorului Parthenonului, statuia de cult, Athena Parthenos, executata de Fidias a fost realizata in tehnica hriselefantina, ca si statuia lui Zeus Olimpianul. Inalta de 10 m, era plasata in naosul Parthenonului si o prezenta pe zeita victorioasa, imbracata in echipament razboinic, cu casca pe cap. Alaturi de zeita, in partea ei stanga, se afla scutul. Pe egida ornate cu serpi, se spune ca Fidias si-a modelat propriul chip in relief. In mana dreapta, sprijinita pe o coloneta, Athena tinea o victorie inaripata. O varianta gasita langa Varvakeion, in 1880, a fost numita Athena Varvakeion. Statuia zeitei Athena Parthenos pastrata in varianta copiei romane, impresioneaza prin anscendenta verticala a siluetei zeitei, prin compozitia piramidala si prin aerul de majestate al ansamblului. Solutia compozitionala era considerata in acest sens una dintre cele mai complexe abordari cunoscute in epoca.

Athena Varvakeion
sursa

Expresia artistic a ansamblului degaja spiritul eroic si elanul grandorii epocii. Animata de conceptia apolinica a idealului grec, sculptura intrunea spiritul senin si superior al ratiunii cu amploarea monumentala.

Athena Promachos, statuia din bronz, era asezata pe platoul Acropolei Athenei, in partea stanga, imediat dupa intrarea prin Propilee. Fidias realizase acest monument atat pentru impodobirea ansamblului Acropolei, cat si in idea ca statuia sa fie vazuta de la distant de catre cei ce veneau pe mare. Avand dimensiuni impunatoare (15m inaltime), monumental a fost conceput in structura vertical, ca o coloana. Solemna, cu casca pe cap si tinand scutul ridicat intr-o mana, in cealalta purtand lancea cu varful din bronz stralucitor, Athena Promachos era un symbol al ocrotirii orasului.

Athena Lumnia lucrata in bronz, inalta de 2 m, comanda a locuitorilor insulei Lemnos, a fost si ea expusa multa vreme pe Acropolea Atenei. Zeita era conceputa de data aceasta fara casca pe cap sprijinind de brat lancea, semn al intoarcerii victorioase din lupte. Expresia ganditoare pastreaza maretia simpla a puterii suverane a spiritului, armonia linistii si certitudinii.

Bibliografie: Manual de istoria artei vol. I, Adriana Botez Crainic