Castelul Bran

În anul 1897, la Londra, scriitorul Bram Stoker a publicat romanul „Dracula, vampirul din Carpați”. Cartea a avut mare impact în rândul cititorilor, deși a fost considerată mediocră de către criticii literari. Deși autorul nu a precizat cu exactitate locul în care se afla castelul din roman, s-a creat o legătură indestructibilă între Dracula, Transilvania și Castelul Bran. Datorită acestui scriitor, Castelul Bran a devenit faimos, fiind vizitat de numeroși străini în căutare de povești cu vampiri, mai ales în perioada de Halloween.

Toamna aceasta am avut ocazia să vizitez și eu castelul. Nu l-am întâlnit pe Dracula, iar castelul nu mi s-a părut deloc înfricoșător. Poate doar puțin, în timpul nopții. Situat între Munții Bucegi și Piatra Craiului, Castelul Bran este bine poziționat din punct de vedere strategic. Construit pe o stâncă și înconjurat de pădure, domină împrejurimile datorită înfățișării sale maiestuoase [citește în continuare].

Peisajele lui Ion Andreescu

A trăit puțin, dar a lăsat în urma sa comori neprețuite pentru pictura românească. Datorită firii sale sensibile și meditative, artistul a preferat să redea chipuri grave de țărani, margini de sat cu case umile și stinghere, păduri desfrunzite și peisaje solemne de iarnă. Este vorba de Ion Andreescu, pictorul a cărui viziune artistică a anticipat Postimpresionismul în arta românească.

Ion Andreescu (1850-1882) a fost tovarăș de generație cu Nicolae Grigorescu. Biografia sa este săracă în evenimente spectaculoase, deoarece s-a stins din viață prematur, la numai 32 de ani. Deși s-a născut la București, a petrecut o mare parte din timp la Buzău, atingând maturitatea artistică având drept călăuză opera lui Grigorescu. Nu a călătorit foarte mult, nu a vizitat muzee, ci a ascultat doar de glasul conștiinței și temperamentului său. La 29 de ani a primit o bursă la Paris, stabilindu-se la Barbizon, pictând în aer liber alături de alți mari artiști.

Spre deosebire de Nicolae Grigorescu, care a redat pe pânză țărani veseli, lipsiți de grija zilei de mâine, peisaje senine și liniștite de țară, Ion Andreescu s-a concentrat asupra chipurilor de țărănci palide, îngândurate, purtând haine sobre, fără podoabe și costume populare pitorești, impresionându-l peste măsură oamenii simpli și necăjiți. Profilul țărăncilor răsare cu gravitate din basmaua sau marama țărănească, făcând perceptibilă tristețea sfâșietoare, dezamăgirea sau puterea caracterului [citește mai departe].

Sarmizegetusa Regia

Astăzi ne vom întoarce mult în timp și vom poposi pentru câteva clipe în misterioasa capitală dacică, Sarmizegetusa Regia. Ruinele acestui oraș demonstrează faptul că strămoșii noștri, dacii, erau arhitecți pricepuți, capabili să organizeze spațiu în mod rațional, îmbinând funcționalitatea cu frumosul, adaptându-se foarte bine condițiilor de teren.

Spre deosebire de zona de șes, unde sistemul defensiv consta din valuri de pământ și palisade de lemn, în zona de deal și de munte, materialul predilect era piatra din care se ridicau ziduri înalte și groase după o tehnologie originală. Astfel se construiau niște paramente paralele din blocuri mari, între care se introducea o umplutură, pentru consolidare, cele două paramente fiind unite cu grinzi de lemn. Din astfel de ziduri, numite de romani murus dacicus, au fost clădite cetăți ca cele de la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, adăposturi menite să bareze calea invadatorilor spre Sarmizegetusa, capitala regelui Decebal, situată în munții Sebeșului, în apropierea localității Grădiștea.

Cu siguranță că terenul denivelat de pe coasta muntelui le-a dat ceva bătaie de cap strămoșilor noștri în ridicarea construcțiilor. Trebuie să recunoaștem că s-au descurcat admirabil. Fortăreața a fost organizată pe cinci terase, care cuprindeau și faimoasa zonă sacră...  [citește mai mul pe Free Bird].

Prima zi de călătorie

Yey! Prima pagină din jurnalul de călătorie Free Bird a fost scrisă! Cipi și Cleo sunt acum în drum spre Lugoj. Deja au cunoscut oameni interesanți și binevoitori. Aștept cu entuziasm următoarele vești.

sursa poza: Free Bird

Un om fericit și un pictor fericit

Pânzele sale celebrează viața satului românesc. Din lucrările sale ne zâmbesc duios țărănci în costume populare și păstori mândrii, stăpâni deplini ai culmilor carpatine. Însuflețit de o adevărată pasiune pentru mediul rural, a reușit să surprindă cu măiestrie acea imagine vie, particulară, atât de specifică țării sale. Nicolae Grigorescu iubea natura, iubea oamenii care își acordau existența cu natura, cu pământul, cu anotimpurile în succesiunea lor, potrivindu-i-se cu siguranță  descrierea lui Francisc Șiriato: „un om fericit și un pictor fericit”.

Chiar dacă o mare parte din viață a petrecut-o în Franța, Nicolae  Grigorescu (1838-1907) a rămas fidel universului rural românesc. Eliberat de prizonieratul academismului, artistul a pornit pe un făgaș mai lipsit de prejudecăți, mai sincer și mai apropiat de realitate. Pictând în aer liber, în pădurea de la Fontainbleau, alături de mari artiști francezi, paleta lui  Grigorescu se luminează spectacular, petele de culoare vibrează, contururile dispar, tușele prind viață.  În opera sa de maturitate, artistul se desprinde de experiențele Barbizonismului... [citește tot articolul pe Free Bird].

Cum a fost la lansarea Free Bird

Poze și alte cele pe:

evive.ro

timișoara.ro 

Mai multe despre proiect aici:

evz.ro

 sursa: evive.ro

P.S. Cea care stă în picioare este Marcela. Lângă ea, în dreapta, e Ciprian, cel care miercuri va pleca în aventură. Lângă el e Oana, managerul de proiect, care va scrie în fiecare zi câte o pagină din jurnalul de călătorie, după ce va vorbi cu Ciprian la telefon. Eu sunt cea care stă cu spatele. Pe Roxana, care stătea lângă mine, o puteți vedea mai bine în celelalte poze, dacă intrați pe link-urile de mai sus sau pe acest album de pe Facebook. Iar cea mai nouă membră a echipei, Cleo, o cățelușă brac german, de numai 4 luni, care va pleca și ea în aventură, lipsește din poze. O să v-o prezint eu. Andreea, Liviu și Lucian din păcate nu au putut ajunge la eveniment.

Deci, tataaam!...... Cleo:

 Cleo împreună cu Cipi:

 sursa: evz.ro

Lansare oficială Free Bird

Vineri, 27 august, ora 17, va avea loc lansarea oficială a proiectului Free Bird, din echipa căruia fac parte. Unde? La Timișoara, în Scârț Loc Lejer (Str. Zoe, nr. 1). Ce se va întâmpla acolo? Pai mai multe lucruri. Se prezintă proiectul, au loc câteva concursuri, cântă Sonatic, se manâncă sandvișuri și placintă... citiți mai multe aici.

Sunteți cu toții invitați!

P. S. Asta îmi motivează absența de pe blog.

Castelul Corvinilor

De curând am vizitat Castelul Corvinilor, frumoasa construcție medievală din Hunedoara, care m-a dus cu gândul la cavaleri în armuri strălucitoare, domnițe delicate închise în turnuri, intrigi și lupte pentru putere. Zidurile vechi de atâtea secole mi-au șoptit povești la ureche. Am închis ochii și m-am întors în timp, în veacul al XV-lea, atunci când a început totul.

În acea perioadă exista aici o fortificație cu ziduri groase, construite din blocuri de calcar dolomitic și piatră de râu. După 1440, Ioan de Hunedoara a decis transformarea cetății într-un castel. Astfel, s-au construit ziduri și turnuri de apărare, încăperi grandioase, o capelă și nu în ultimul rând, o fântână. În secolul al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen a modificat părți din castel după specificul vremii și a construit pe latura estică corpul numit Palatul mare dinspre oraș. Tot în acestă perioadă s-au înălțat Turnul Alb, Terasa de Artilerie și curtea exterioară. Două secole mai târziu, au avut loc numeroase lucrări de restaurare, în paralel cu ridicarea fațadei dinspre oraș. Terasei de Artilerie i s-au adăugat un șir de creneluri și un turnuleț de supraveghere. Datorită acestor intervenții repetate, întâlnim aici elemente arhitecturale... [citește tot articolul pe Free Bird].

Urcând spre infinit

În timpul liceului, orele mele preferate erau cele de franceză. Să nu credeți că îmi făcea o deosebită plăcere să conjug verbe sau să învăț cuvinte noi. În niciun caz. Îmi plăceau însă momentele în care profesoara ne aducea la oră câte o carte sau un album, povestindu-ne lucruri fascinante despre diverse personalități, culturi și locuri pe care le-a vizitat. Chiar și apartamentul ei îi reflecta preocupările, asemănându-se cu o bibliotecă răcoroasă ticsită cu fel și fel de volume pline de taine. Îmi amintesc foarte bine ziua în care ne-a prezentat un album mare și greu cu lucrările lui Brâncuși.

În timp ce ronțăiam pe ascuns covrigei cu colega mea, priveam una câte una paginile albumului care îmi captivaseră întreaga atenție. Până atunci nu știam prea multe lucruri despre marele artist, chiar dacă vizitasem cu ani în urmă Ansamblul de la Târgu-Jiu. Acea scurtă lecție de istoria artei mi-a trezit interesul. Îmi amintesc foarte bine că profesoara a insistat asupra Sărutului lui Brâncuși, realizat în mai multe variante... [citește tot articolul pe Free Bird]

Colecția de artă românească a Muzeului Brukenthal

În 1817,  primul muzeu din România își deschidea porțile pentru public, dezvăluind minunate colecții de tablouri, stampe, cărți și monede. Este vorba, după cum probabil ați ghicit, de Muzeul Brukenthal din Sibiu, care a luat naștere datorită baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Von Brukenthal (1721-1803) a petrecut o perioadă de timp la Viena, având anumite însărcinări publice în cadrul statului austriac. În această perioadă s-a conturat colecția sa de pictură, iar câțiva ani mai târziu, a construit la Sibiu un palat... [citește tot articolul pe Free Bird].

Florile lui Ștefan Luchian

Urmărit de un destin tragic, ducând o existență chinuită, Ștefan Luchian a continuat să creeze până în ultimul moment. Dragostea sa pentru pictură s-a ridicat mai presus de efectele bolii necruțătoare care în final i-a imobilizat degetele, fiind nevoit să picteze cu penelul legat de mână. 

Ștefan Luchian (1868-1916) este unul din fondatorii picturii românești moderne. Influențat inițial de lucrările lui Nicolae Grigorescu, artistul a reușit să depășească impresionismul [citește tot articolul pe Free Bird]

Despre istoria creativității... la început de drum

Întreg teritoriul României este presărat cu numeroase comori artistice, de la arhitectură, sculptură, pictură, până la artele decorative, majoritatea fiind prea puţin cunoscute şi apreciate de către generaţiile tinere. Preferăm să călătorim în străinătate, ne place să vizităm muzeele, galeriile, palatele şi bisericile din întreaga Europă, înainte de a le parcurge pe cele din propria noastră ţară. Cunoaştem bine viaţa şi opera artiştilor străini, dar abia enumerăm câtţiva pictori sau sculptori români. Sunt convinsă totuşi că acest lucru se va schimba şi că interesul pentru arta şi cultura autohtonă se va mări simţitor, căci arta românească există. Trebuie doar să o scoatem la lumină şi să o valorificăm. [citește tot articolul pe FreeBird.ro]

Free Bird

Vă spuneam în postul trecut că am o surpriză. Ei bine, a venit timpul să v-o dezvălui şi vouă.

Noul proiect din care fac parte se numeşte Free Bird şi s-a născut dintr-un vis. Al cui? Al lui Ciprian Irimieş.

Ciprian va pleca în curând într-o aventură prin ţară, timp de aproximativ 45 de zile, la pas, cu rucsacul în spinare. De ce? Pentru a redescoperi România, pentru a aduna poveşti de viaţă, poze, filmuleţe şi multe alte comori ascunse.

În tot acest timp, pe site-ul Free Bird se vor publica zilnic noutăţi, alături de diverse articole despre România (artă, spiritualitate, istorie, geografie, folclor). Eu acoper, bineînţeles, secţiunea de artă.

Free Bird iși mai propune să :

- încurajeze urmarea visurilor personale
- răspândească bucuria vieții
- dovedească că suntem liberi
- încurajeze călătoria în lume prin mijloace de deplasare acționate de forța umană
- îndemne la apropiere de natură
- promoveze responsabilitatea față de mediul înconjurător
- folosească aventura ca o experiență de învățare
- promoveze patrimoniul natural și cultural național


Dacă v-am făcut curioşi, ne vedem pe www.FreeBird.ro!