Primele scene de gen apar in nordul Europei. In secolul al XV-lea, fac adesea referire la bani si la camatari. In veacul urmator, sunt reprezentate cu predilectie carciumi sau bordeluri (Jan van Hemessen, Monogramistul din Brunswick), scene de piata, din bucatarie (Pieter Aertsen, Joachim Beuckelear).
In pictura flamanda, la Pieter Bruegel cel Batran, scenele de gen reprezinta oameni saraci, tarani de obicei, tablourile sale avand caracter etnografic, dar si alegoric (Parabola orbilor).
In secolul al XVIII-ea, William Hogarth din Anglia, foloseste ironia pentru a blama viciile aristocratice si politice ale timpului (Cariera unui libertin, Casatorie la moda, Campania electorala ). In Franta, Jean-Baptiste Greuze prefera tonul satiric si o abordare moralizatoare (Logodnica satului, Tanara si pasarea moarta).
Traditia picturilor de taverna, desemnata sub numele de "bambociada", se transforma la lorenul Georges de La Tour in parabole despre soarta tinerilor necugetati (Ghicitoarea, Trisorul cu asul de caro). In Olanda, Jan Vermeer isi dedica toata viata scenelor de gen, unde reprezinta scene domestice in care ritualurile cotidiene capata un caracter sacru.
Dantelareasa
Jan Vermeer, c. 1669-1670
Muzeul Luvru, Paris
www.abcgallery.com
Jan Vermeer, c. 1669-1670
Muzeul Luvru, Paris
www.abcgallery.com
Bibliografie: Pictura, secrete si dezvaluiri, Nadeije Laneyrie-Dagen, Grupul Editorial RAO
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu