4 iulie 2009

Subiectul operei de arta. Scena de gen

Scena de gen infatiseaza barbati, femei si intamplari legate de acestia. Subiectele abordate sunt cele cotidiene, scene de pe strada sau din interior. Scena de gen primeste acest nume in secolul al XVIII-lea, ca un fel de pedeapsa pentru ca reprezinta un gen "minor", dedicat amuzamentului burghezilor. Tablourile au dimensiuni mari, personajele sunt reprezentate de la jumatatea corpului sau in picioare, iar ca imbracaminte se prefera hainele contemporane in locul celor atemporale si a goliciunii din pictura istorica si alegorica. Decorul nu contine elemente pompoase, cum ar fi templele, coloanele, cornisele. Culorile variaza de la o opera la alta, respectand preferintele cromatice ale epocii.

Primele scene de gen apar in nordul Europei. In secolul al XV-lea, fac adesea referire la bani si la camatari. In veacul urmator, sunt reprezentate cu predilectie carciumi sau bordeluri (Jan van Hemessen, Monogramistul din Brunswick), scene de piata, din bucatarie (Pieter Aertsen, Joachim Beuckelear).

Bucatareasa
Pieter Aertsen
Musee Royaux des Beaux-Artes, Bruxelles
sursa

In pictura flamanda, la Pieter Bruegel cel Batran, scenele de gen reprezinta oameni saraci, tarani de obicei, tablourile sale avand caracter etnografic, dar si alegoric (Parabola orbilor).

In secolul al XVIII-ea, William Hogarth din Anglia, foloseste ironia pentru a blama viciile aristocratice si politice ale timpului (Cariera unui libertin, Casatorie la moda, Campania electorala ). In Franta, Jean-Baptiste Greuze prefera tonul satiric si o abordare moralizatoare (Logodnica satului, Tanara si pasarea moarta).

Fiul pedepsit
Jean-Baptiste Greuze, 1778
Muzeul Luvru. Paris
sursa

Traditia picturilor de taverna, desemnata sub numele de "bambociada", se transforma la lorenul Georges de La Tour in parabole despre soarta tinerilor necugetati (Ghicitoarea, Trisorul cu asul de caro). In Olanda, Jan Vermeer isi dedica toata viata scenelor de gen, unde reprezinta scene domestice in care ritualurile cotidiene capata un caracter sacru.

Dantelareasa
Jan Vermeer, c. 1669-1670
Muzeul Luvru, Paris
www.abcgallery.com

Bibliografie: Pictura, secrete si dezvaluiri, Nadeije Laneyrie-Dagen, Grupul Editorial RAO

Niciun comentariu: