21 septembrie 2010

Leagănul

Capodopera lui Fragonard, Leagănul, este o pictură reprezentativă a stilului rococo. Frivol și cochet, prezentând o delicioasă scenă erotică, tabloul a fost comandat de baronul de Saint-Julien în cinstea tinerei sale amante. Iniția comanda i-a revenit pictorului istoric Gabriel-Francois Doyen, care a refuzat-o scandalizat. Fragonard, care adora acest gen de pictură, a fost de acord să preia comanda.

 Leagănul, 1767
81 x 65 cm
Colecția Wallace, Londra

Privind tabloul, atenția ne este atrasă de tânăra fată cochetă și zâmbitoare, așezată în leagăn și de tânărul întins în tufa de trandafiri, emoționat de imaginea încântătoare care i se oferă. Se pare că baronul i-a dat pictorului următoarele indicații: „Aș vrea să o pictați pe doamna mea într-un leagăn împins de un episcop. Pe mine mă veți poziționa astfel încât să pot vedea picioarele acestei frumoase copile, și chiar mai mult de atât, dacă vreți să înveseliți tabloul.”

Dacă ne uităm cu atenție, observăm și alte elemente care accentuează mesajul erotic. Lângă tânărul întins e o statuie ce-l înfățilează pe Cupidon, zeul iubirii, cu degetul la gură, ca și când ar aproba legătura dintre cei doi. Pe soclul statuii se disting siluete nude, iar în partea inferioară a picturii apare un cuplu de amorași îmbrățișați și un cățel de companie care latră frenetic.

Tufa de trandafiri, datorită florilor și al spinilor, sugerează caracterul dulce-amar al iubirii. Trunchiul răsucit al copacului reprezintă neliniștea de natură sexuală a tânărului. 

Frânghiile ținute de bărbatul ce împinge leagănul formează o diagonală cu golul frunzișului, diagonală intersectată de cea formată din celelalte două frânghii împreună cu corpul fetei și brațul ridicat al tânărului. Mai există o legătură compozițională între fată și cei doi bărbați.

Chipul tânărului nu este cel al baronului care a comandat pictura, iar tabloul era inițial intitulat Întâmplările fericite ale legănatului.

Vezi și: Honore Fragonard, Stil și tehnică
Bibliografie: Revista Art Gallery, nr. 49, Editura de Agostini

2 comentarii:

Roxie spunea...

Foarte haios titlul pe care trebuia sa-l aiba tabloul! :))
Imi plac povestile din spatele tablouurilor si imi plac simbolurile pe care le au diferite obiecte din picturi. Astea fac arta mult mai interesanta!

Anca spunea...

Roxie, eu sunt absolut innebunita dupa simboluri! Inca dinainte sa fiu studenta la arte ma fascinau cand urmaream vreun documentar sau rasfoiam vreun album.