Răsfoind revista Art Gallery în căutarea unui pictor despre care să scriu, mi-au atras atenția lucrările senzuale și luminoase ale lui Fragonard, care descriu lumea fascinantă a burgheziei și a aristocrației din secolul al XVIII-lea. Chiar dacă a început să lucreze ca funcționar în biroul unui avocat, Fragonard a abandonat repede acest post ca să își fructifice talentul artistic. Cu multă pasiune, muncă și determinare, pictorul nostru a ajuns în scurt timp celebru. Soarta nu a ținut cu el până la capăt, căci după Revoluția Franceză a renunțat la pictură, ajungând administrator al muzeului Luvru.
Honore Fragonard s-a născut la Grasse, în sudul Franței, la 5 aprilie 1732. Tatăl său era fabricant de mănuși. Împreună cu soția sa, Francoise Petit, fiica unui negustor, a avut doi fii, Honore si Joseph.
Când Honore era copil, s-au mutat cu toții la Paris din cauza unui proces. Atunci Honore a început să lucreze ca funcționar în biroului unui avocat, dar a renunțat la serviciu în scurt timp, manifestând un deosebit talent artistic remarcat chiar și de angajatorul său.
Tânărul a încercat să intre ucenic în atelierul celebrului Francois Boucher, care însă l-a refuzat. A ajuns ucenic în atelierul lui Jean-Baptiste-Simeon Chardin, a cărui specialitate erau scenele de natură moartă și scenele de gen. Acest lucru nu a fost pe placul lui Fragonard, care a început să copieze picturile grandioase aflate în bisericile din Paris. În scurt timp a progresat atât de mult încât Boucher a fost de acord să îi fie maestru.
Ca și alți artiști din acele timpuri, dorința lui Fragonard era să câștige mult râvnitul Premiu al Romei. A reușit acest lucru la 20 de an, cu lucrarea Jeroboam aducând jertfă idolilor. A studiat la Școala Regală a Elevilor Protejați, apoi s-a întors la Paris, nu înainte de a călători în nordul Italiei. Progresul său artistic a fost modest pentru o perioadă îndelungată, deoarece lucra la un tablou istoric uriaș, cu care spera să impresioneze. E vorba despre lucrarea Marele preot Coroesus sacrificându-se pentru salvarea lui Callirhoe cu subiect preluat dintr-o legendă veche. Tabloul i-a adus succes. Astfel i s-a acordat statutul de membru al Academiei de Pictură și Sculptură. Pictura a fost cumpărată de Regele Ludovic al XV-lea, dar plata întârziată l-a făcut să nu mai abordeze acest gen de lucrări.
În continuare s-a axat pe lucrări cu subiecte mai vesele, destinate colecțiilor particulare. În 1769 s-a căsătorit cu Marie-Anne Gerard, care avea cu 13 ani mai puțin ca el. Cei doi au avut doi copii, o fiică și un fiu.
Cu timpul, neoclasicismul a luat amploare, iar lucrările lui Fragonard nu mai prezentau a prea mult interes pentru public. În 1788, fiica lui Fragonard a murit, lăsându-l pe artist extrem de îndurerat. Mai apoi, Revoluția Franceză a izbucnit, reprezentând o adevărată lovitură. Fragonard a reușit să obțină un post de administrator la muzeul Luvru datorită lui Jaques-Louis David, mare revoluționar și artist clasic, pe care îl ajutase cu câțiva ani înainte. A murit la Paris, în 22 august 1806, la 74 de ani.
Lucrări:
Lecția de muzică (1769)
Portretul lui Denis Diderot (1769)
Fată citind (1776)
Psihe arătându-le surorilor ei cadourile lui Cupidon (1753)
Zăvorul (1784)
Sursa poze: wikimedia commons
Bibliografie: Revista Art Gallery, nr. 49, Editura de Agostini
Data viitoare mă voi opri mai pe larg asupra lucrărilor lui Fragonard. La recitire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu