Cetatea Deva

Cetatea Deva se află de câțiva ani în reparații. Chiar dacă urci la ea, nu poți să vezi mare lucru, doar niște ziduri exterioare, pentru că e închisă.

Când eram copil, am avut nenumărate ocazii să o vizitez. Îmi era lene să depun efort. De ceva timp există o telecabină de toată frumusețea care te duce până la ea. Păcat că nu ai ce admira acolo sus. Eventual peisajul.

Am mers totuși. Că nu fusesem niciodată. Am pozat telecabina, zidurile și peisajul. M-am topit de cald. Apoi am plecat.

 Zidurile:

Și peisajul:

Și o vedere din depărtare:

Să vedem ce zice acest panou informativ:

„Cetatea Deva este considerată un dintre cele mai importante fortificații medievale din Transilvania.
Poziția strategică deosebită a înălțimilor ce domină Deva a făcut ca aceasta să fie locuită încă din preistorie. Astfel aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic și epoca bronzului.

Cetatea medievală, numită pe drept cuvânt „cheia Mureșului”, a păzit secole la rând ieșirea și intrarea în Transilvania, pe valea Mureșului, a uneia dintre cele mai importante artere de circulație spre centrul și vestul Europei. Cetatea a fost ridicată probabil în perioada dintre anii 1250-1260, ea existând la 1264. Ea a devenit o fortificație puternică în secolul al XV-lea suferind transformări succesive mai ales prin lucrările realizate de Habsburgi în secolul al XVIII-lea. La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea a devenit reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kan, de unde aceștia își exercitau autoritatea asupra voievodatului, care nu mai depindea decât formal de regatul Ungariei. Din anul 1385 cetatea devine reședința voievozilor transilvaniei, și figura ca proprietate a trezoreriei statului. În 1444, Ladislau al V-lea donează cetatea, cu 56 de sate aparținătoare, lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, prin donație regală, ca răsplată pentru victoriile lui împotriva turcilor și rămâne în proprietatea familiei până în 1504. În anul 1581 cetatea Deva a ajuns în mâinile lui Ferenc Geszthy, guvernatorul Transilvaniei, care efectuat lucrări de construcție, mai ales în partea de sud. În 1607, dieta Transilvaniei declară cetatea Devei proprietatea perpetuă a Voievodatului Transilvaniei.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, cetatea intră în posesia casei de Habsburg, împreună cu proprietățile fiscale ale principatului. Din 1713 noul guvernator, Johann Steinville, începe lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară, cuprinzând și terenul de la baza cetății. O ultimă fază de restaurare are loc la începutul secolului al XVIII-lea, dar este definitv distrusă în timpul revoluției din 1848-1849. În această perioadă cetatea Deva a fost ocupată de o unitate austriacă. În anul 1849, generalul Czecz ia cu asalt cetatea și după 8 săptămâni de asediu, aceasta se predă la 27 mai. Doar un soldat a mai rămas în cetate. Acesta la 13 august 1849 a aruncat în aer depozitul de muniție aflat în partea răsăriteană a cetății.”

Cum poți să pui un panou informativ despre „una dintre cele mai importante fortificații medievale din Transilvania” cu greșeli de exprimare și de scriere? A, da, la noi se poate orice. Hai să speriem și turiștii care au mai rămas.

Doamna ce vindea bilete la telecabină mi-a lăsat și dânsa o impresie proastă. Ne-a explicat cu o voce răstită cum să urcăm în cabină, ne-a trântit biletele pe tejghea, apoi, când am coborât, am auzit-o prin stație spunându-i domnului de sus să ne verifice neapărat biletele. Ca și cum nu și-ar fi dat seama cine a urcat cu telecabina, având în vedere că numai noi și încă vreo patru persoane eram acolo. Iar pe căldura aceea criminală, nu cred că se încumeta cineva să urce pe jos.

În concluzie, am fost un turist destul de dezamăgit.