20 iulie 2010

Hans Holbein (1497-1543)

Data trecută am scris despre Vermeer, un maestru baroc al scenelor de gen. Acum am ales un pictor renascentist, celebru datorită portetelor sale. Hans Holbein este cel care i-a portetizat pe regele Henric al VIII-lea, pe numeroasele lui neveste şi pe membrii importanţi de la curte. O cunoscută lucrare a artistului este portetul dublu al celor doi ambasadori, unde se regăseşte un obiect ciudat reprezentat.

Hans Holbein cel Tânăr s-a născut Augsburg, Germania în 1497. Tatăl său, Hans Holbein cel Bătrân, fratele său, Ambrosius şi unchiul său, Sigmund erau pictori, deci Hans a luat contact cu arta din copilărie.

 Autoportret, 1542
Galeria Ufizzi, Florenţa

În acea perioadă, Augsburg era un oraş prosper, un centru financiar şi comercial. Una din reşedinţele împăratului Maximilian I se găsea aici, alături de alte construcţii importante care trebuiau decorate. Părea mediul potrivit pentru un pictor, dar Hans şi Ambrosius s-au mutat la Basel, la aproximativ 240 de kilometri de oraşul natal, pentru a lua contact cu lumea şi pentru a căpăta experienţă. Basel era un important centru universitar, iar industria tipografică era prosperă.

Prima comandă a celor doi fraţi a fost realizarea unor ilustraţii de carte. Deşi modestă, această comandă i-a ajutat să pătrundă în cercurile intelectuale.

Primele picturi care îi pot fi atribuite cu certitudine lui Hans sunt portretul lui Jakob Mayer, primarul oraşului Basel şi al soţiei sale, din 1516. Între 1517 şi 1519, Hans a lucrat împreună cu tatăl său la decorarea casei procurorului şef din Lucerna, la aproximativ 80 de kilometri de Basel.

În 1519, Hans revine la Basel, unde rămâne timp de şapte ani. În acest timp a părăsit oraşul o singură dată, pentru a merge în Franţa. Artistul a intrat ca maestru în breasla pictorilor din Basel la 25 septembrie în acelaşi an, iar în 3 iulie, anul următor, a devenit cetăţean al oraşului. Tot în această perioadă Holbein s-a căsătorit cu Elsbeth Schmid, fiica unui tăbăcar, cu care a avut patru copii. Se spune că ar fi avut şi o amantă, Magdalena Offenburg, care i-ar fi servit ca model pentru picturile sale.

Holbein s-a evidenţiat drept un artist talentat, realizând altare, picturi murale, ilustraţii de carte şi modele pentru vitralii, alături de celebrele lui portrete. În curând a devenit cel mai cunoscut pictor al oraşului. Un client important al său a fost Erasmus, care l-a introdus în Anglia, în 1526, prin câteva scrisori de recomandare.

Hans Holbein i-a fost recomandat lui Thomas More, care în 1529 a fost numit cancelar, cea mai influientă persoană după rege. Artistul a locuit în casa lui More şi a pictat pentru acesta un portret de grup, în care erau înfăţişaţi More şi familia sa. Portretul a fost distrus într-un incendiu, dar s-au păstrat câteva desene.

În 1528, Holbein a revenit la Basel. unde a cumpărat o casă. Artistul a primit o comandă pentru realizarea unor picturi murale pentru primărie. În 1532, s-a întors în Anglia, lăsându-şi, ca de obicei, familia la Basel. S-a stabilit definitiv la Londra.

Regele Henric al VIII-lea divorţase de Caterina de Aragon, iar Thomas More demisionase din funcţia de cancelar. Holbein a fost nevoit să îşi caute alţi clienţi. Printre aceştia a fost Thomas Cromwell, principalul consilier al regelui. Aşa a fost remarcat de însuşi Henric al VIII-lea, devenind sfetnic regal. Comenzile sale includeau crearea de modele pentru robe regale, legături de cărţi, dar artistul a devenit renumit pentru portetele realizate regelui şi apropiaţilor săi.

La sfârşitul vieţii, Holbein avea datorii mari, iar din testament, reiese că a avut doi copii nelegitimi. Artistul a murit în anul 1543, din cauza epidemiei de ciumă, care începuse să se răspândească în Londra.

Lucrările lui Holbein:

Jane Seymour, c. 1536-1537
 Kunsthistorisches Museum, Viena

Charles de Solier, senior de Morette
1534-1535

Richard Southwell, 1536

William Warham, 1527

John Chambers, 1541-1543

Henric al VIII-lea, 1536

Urmează stilul şi tehnica lui Holbein.

sursa poze: wikimedia commons
Bibliografie: Revista Art Gallery, nr. 47, Editura de Agostini

Niciun comentariu: