Dealul Capitoliului

Nu am mai vorbit demult despre Roma şi m-am gândit să remediez de urgenţă situaţia. Mai am o gramadă de poze pe care vreau să vi le arăt. Ignoraţi, vă rog, calitatea lor şi faptul că au fost luate în fugă, pe o temperatură ridicată, cu soarele care îmi bătea cu generozitate drept în cap. Păcat că nu mi-am cumpărat o şapcă "I love Rome", care se vindea la toate colţurile. 

Să nu mă mai întind cu scrisul şi să trec la subiectul de astăzi, Dealul Capitoliului. Pe această colină, cea mai mica din cele şapte,  îşi aveau sediul autorităţile municipale ale Romei. Piaţa Capitoliului (Piazza del Campidoglio) a fost proiectată de celebrul Michelangelo. Tot el a proiectat şi clădirile care o mărginesc: Palazzo Nuovo (stânga) şi Palazzo dei Conservatori (dreapta), formând împreună Muzeele Capitoline şi Palazzo Senatorio (în centru). Întregul proiect a fost finalizat în secolul al XVII-lea, după moartea marelui artist, respectându-se în mare parte planurile acestuia. 

Scara ce duce în Piaţa Capitoliului este numită Cordonata.

În vârful scării se află statuile celor doi fraţi gemeni, Castor şi Pollux, numiţi şi dioscuri (în gr. fiii lui Zeus). Aceştia s-au născut din uniunea lui Zeus cu Leda , avându-le ca surori pe Elena din Troia şi Clitemnestra, soţia lui Agamemnon.  

 Palazzo Senatorio cu Tunrnul Patarina:

 sursa

Palazzo Nuovo:

În centrul pieţei se află copia statuii ecvestre din bronz a lui Marcus Aurelius. Originalul, datând din secolul al II-lea, a fost înlăturat în 1981, fiind expus în Palazzo Nuovo, care face parte din Muzeele Capitoline.

Detalii Palazzo Senatorio:

În final, o poză cu nelipsitele scutere care se strecoară cu uşurinţă pe străduţele înguste ale Romei.

Albastru pur

O altă carte pe care am citit-o săptămâna asta este Albastru pur, de Tracy Chevalier, autoarea mea preferată în acest moment, după cum am avut grijă să menţionez în post-ul trecut.

De ce mi-a plăcut? Pentru că marea parte a acţiunii are loc în Franţa, locurile sunt descrise foarte frumos (piaţa, casele vechi, catedrala, biblioteca etc.), iar autoarea îmbină în mod misterios trecutul cu prezentul. Deşi trăiesc la distanţă de câteva secole, Ella şi Isabelle sunt legate de un secret.

Ella Turner (Tournier) este o americancă venită în Franţa împreună cu soţul ei, arhitect, care primise un contract important. Se stabilesc într-un orăşel pitoresc, iar Ella începe să-şi caute strămoşii francezi, tulburată de un vis albastru care se tot repetă. Apare în scenă şi un bibliotecar atrăgător.

În secolul al XVI-lea, pe timpul Reformei, Isabelle, poreclită La Rousse (Roşcata) din cauza culorii părului său, rămâne însărcinată şi este nevoită să se căsătorească cu Etienne Tournier. Oamenii, convertiţi la calvinism, o dispreţuiesc din cauza veneraţiei ei pentru Fecioară. Isabelle este îngrijorată când fetiţei sale, Marie, îi apar primele fire de păr roşcat, pe care le smulge cu mare grijă şi le ascunde în pădure. Necazurile se înteţesc când Isabelle cumpără o pânză albastră, asemănătoare cu veşmântul Fecioarei.

Ella descoperă în final un secret îngropat de câteva secole. Venirea în Franţa îi schimbă viaţa Ellei, care, pe lângă descoperirile din trecut, are parte şi de momente pline de romantism.

P. S. Nu, acest blog nu se transformă într-unul de recenzii de carte! :P

Fata cu cercel de perlă

Zilele astea am citit mult și m-am uitat la filme. Acum când trebuie să plec din Timișoara m-am trezit cu o poftă nebună de a scormoni secția de beletristică a bibliotecii noastre, unde am dat de tot felul de romane interesante, pe care vreau neapărat să le citesc. Cândva.

Săptămâna asta am reușit să parcurg pe fugă două cărți care mi-au plăcut foarte mult, deși până acum le-am ocolit cu grijă. Una dintre ele este Fata cu cercel de perlă, a lui Tracy Chevalier, care e autoarea mea preferată în momentul acesta. În primul rând m-a atras pentru că are ca punct de plecare celebrul tablou cu același nume al lui Johannes Vermeer, pictor olandez din Delft, reprezentant al stilului baroc.

Acțiunea se petrece în secolul al XVII-lea, în casa faimosului pictor, unde vine să lucreze ca servitoare Griet, o tânără de șaisprezece ani, al cărei tată orbise din cauza unui accident și nu mai putea întreține familia. Aici se află și atelierul pictorului, un loc inaccesibil și plin de mister, unde fetei i se permite să intre ca să facă curat, cu condiția să nu mute nimic din loc.

Ni se prezintă gospodăria artistului, familia sa formată din soție, copii și soacră, ținutele și obiceiurile oamenilor, modul în care se spălau rufele, se gătea, se făcea piața. Cel mai interesant loc este atelierul, unde vin diverse persoane să pozeze luni în șir pentru un tablou. Aici Griet începe să îl ajute pe artist, în cel mai deplin secret, să pregătească pigmenții pentru pictură. Aici tânăra studiază îndelung lucrările lui Vermeer și se îndrăgostește de modul în care acesta pictează. Aici, într-un final, este pictată și ea, devenind Fata cu cercel de perlă.

 Fata cu cercel de perlă, c. 1665

Johannes Vermeer

ulei pe pânză

46,5 × 40 cm

Mauritshuis, Haga

sursa

Lectura este presărată cu diverse picanterii, nu lipsesc idilele, pasiunea, dragostea. Dacă vreți să aflați de ce tânăra din pictura poartă pe cap în mod neobișnuit cele două materiale, ce rol are cercelul de perlă, de ce buzele îi sunt umede și întredeschise, ce se întâmplă ce ea în final, apucați-vă de citit. Chiar dacă totul este ficțiune, am savurat fiecare paragraf.

Acum am o poftă nebună să văd și filmul, cu una din actrițele mele preferate, Scarlett Johansson.

Girl with a perarl earring - Scarlett Johansson

sursa 

Sper că nu vă plictisesc cu cărți și seriale. Sunt într-o totală perioadă de relaxare. Vor urma și posturi mai serioase.

The Tudors - istorie, război, dragoste, pasiune

Fiind în vacanță, deci având suficient timp să urmăresc câte seriale vreau, am verificat întâmplător site-ul să văd dacă a apărut seria a 4-a din Dinastia Tudorilor (The Tudors). Celelalte serii le-am urmărit de la cap la coadă vara trecută și am fost foarte dezamăgită că s-a întrerupt serialul tocmai când apăruse în scenă cea de-a 5-a soție a lui Henric al VIII-lea, tânăra și frumoasa Catherine Howard, care le sucea capul tuturor bărbaților de la curte.

Nu mi-a venit să cred când am văzut că seria a 4-a e online și așteaptă doritoare să fie urmărită. Bineînțeles că am vizionat primul episod, care m-a făcut foarte curioasă să văd continuarea. Ador genericul de început, cum se aude pe fundalul melodiei zgomotul făcut de tăișul săbiilor, îmi plac personajele, alese cu grijă, după standardele contemporane, păstrând totuși ceva din farmecul vremurilor apuse. Deși serialele și filmele istorice pot deveni plictisitoare, aici se pune accentul pe relațiile regelui Henric al VIII-lea cu cele șase neveste, fiind prezentată într-o manieră delicioasă atmosfera de la curtea regală din Anglia secolului al XVI-lea.

Regele Henric al VIII-lea, cel din film, interpretat de Jonathan Rhys Meyers, e un bărbat puternic, chiar dacă nu are o statură impunătoare. Vocea sa, atunci când poruncește, privirea sa tăioasă care nu acceptă nicio abatere de la vorbele sale, îi face pe supuși să îl respecte, chiar să se teamă de el. Trebuie să recunoaștem că e și un bărbat frumos. Pe măsura lui sunt și soțiile sale, una mai atrăgătoare decât cealaltă. Până acum, preferata mea e Anne Boleyn, interpretată de Natalie Dormer, care, deși nu e de o frumusețe clasică, are un je ne sais quoi care fascinează. La fel și Catherine Howard, de numai 17 ani, atrage privirile prin prospețimea, obrăznicia și puterea ei de seducție, conștientă de toate calitățile sale, pe care le exploatează din plin. Catherine de Aragon și Jane Seymour sunt exemple de femei delicate, educate, blânde, adorate de popor, care, deși sunt frumoase, le lipsește atitudinea sfidătoare a celor pe care le-am menționat. A mai rămas Anne de Cleves, cu care regele s-a căsătorit fără să o vadă înainte și care a fost o mare surpriză neplăcută pentru Maiestatea Sa, nefiind în stare să-și îndeplinească obligațiile conjugale, fapt ce a dus la un divorț rapid. Sunt curioasă să o văd pe ultima sa nevastă, Catherine Parr. Oare e blândă și delicată sau o seducătoare pasională? Rabdare, Anca, răbdare!

Mi s-a părut interesant să compar imaginile personajelor din serial cu cele reale. E o mare diferență, nu? Dacă ar fi ales actori care să semene întru totul cu regele și nevestele sale, succesul serialului era nul.

                       Henric al VIII-lea, portret                 Henric al VIIIl-lea (Jonathan Rhys Meyers)
                        Hans Holbein cel Tânăr,
                    Walker Art Gallery, Liverpool

                          Catherine de Aragon,  portret          Catherine de Aragon (Maria Doyle Kennedy)                 

                               Anne Boleyn, portret                               Anne Boleyn (Natalie Dormer)
                      National Portrait Gallery, London

                                 Jane Seymour, portret                  Jane Seymour (Anabelle Wallis)
                                  Hans Holbein cel Tânăr
                                Kunsthistorisches Museum

                              Anne de Cleves, portret                              Anne de Cleves (Joss Stone)
                             Hans Holbein cel Tânăr
                                    Luvru, Paris

                 Catherine Howard, portret                         Catherine Howard (Tamzin Merchant)
                   Hans Holbein cel Tânăr

Când voi termina de urmărit serialul, voi pune poze și cu ultima soție, Catherine Parr. Acum nu vreau să-mi stric surpriza!

Puteți urmări online episoadele aici (fără subtitrare). Mă scuzați acum, mă duc să văd episodul 2. Oare ce mai fac Henric al VIII-lea și Catherine Howard?

sursa poze: wikipedia (portetele), tv.yahoo.com (Joss Stone) www.tv.com (restul pozelor)

Ivan si Pandora

Cand talentul, desenul, pictura, moda și frumusetea se îmbină, rezultatul nu poate fi decat unul extraordinar. Nu stiu exact cine e Ivan Jdanov, dar desenele și picturile lui reprezentand-o pe Pandora sunt minunate, sublime, magice.

 sursa poze

Oare nu-mi face cadou una din picturile lui? Peretii mei abia asteapta.

Update

Nu-mi plac bloggerii care postează rar. Iar eu fac parte dintre ei. :) Voi încerca să remediez situația și să vin cu lucruri interesante.

Până atunci să vă spun ce am mai făcut:

*** am terminat sesiunea cu bine, deci automat și primul an de Istoria Artei. Mai am înca doi...

*** am profitat de zilele cu soare ca să merg la plaja. Din păcate au fost cam puține, dar tot m-am bronzat!

*** am fost într-o mică excursie pe defileul Dunării și am văzut în sfarșit faimosul cap al lui Decebal. Nu am facut poze pentru că aparatul meu s-a stricat exact după ce am venit din Italia. Până nu îmi iau altul, nu voi mai pune poze făcute de mine.

sursa

Acum am intrat în panică pentru că urmează trei luni de vacanță, iar eu nu mai am răbdare să stau și să nu fac nimic atâta timp. Sunt în căutare de job. Cu toate studiile mele superioare, acesta întârzie să apară. :( Țineți-mi pumnii!

Ilustraţii

Sunt o persoană idealistă. Visez să profesez şi să câştig bani într-un domeniu care mă pasionează, să merg în fiecare zi cu drag la serviciu, să pun suflet în ceea ce fac şi să obţin numeroase satisfacţii, pe toate planurile posibile. Încă nu ştiu cum o să fac asta. Tot ce pot să spun e că într-o zi visul meu va deveni realitate, o realitate atât de reală încât o voi simţi secundă de secundă pe pielea mea, o voi atinge, o voi strânge în braţe, o voi învârti până vom ameţi de tot, voi dormi cu ea în fiecare noapte, iar atunci când îi voi da drumul, ea va rămâne în continuare alături de mine la fiecare pas. Ce bine ne va fi împreună!

 ilustraţie de Chris Ra

Îi admir din tot sufletul pe cei care fac în fiecare zi numai ceea ce le place (nu accept teorii de genul k traim într-o lume dură, într-o societate care nu permite acest lucru etc. etc. etc.). O profesie ideală mi se pare cea de ilustrator. Mi se pare minunat să te trezeşti în fiecare dimineaţă pentru a realiza desene colorate şi amuzante pentru cărţile de copiii sau pentru revistele de modă.

Astăzi am descoperit doi ilustratori ale căror lucrări îmi plac foarte mult: Chris Ra şi Violeta Dabija.

ilustraţii de Chris Ra

ilustraţii de Violeta Dabija

Color Me Katie

De fiecare dată mă bucur când descopăr câte un blog nou, amuzant şi interesant, de care mă îndrăgostesc iremediabil şi nu mă dezlipesc de el până nu îl frunzăresc pagină cu pagină. Poate vă îndrăgostiţi şi voi de Katie, sau dacă nu de ea, măcar de blogul ei, plin de fotografii colorate, Color Me Katie.

 

Autoarea blogului are doar 22 de ani, locuieşte în Brooklyn, e fotograf free-lancer şi lucrează la o grămadă de proiecte.

  Autoportret

 Katie

Motanul ei, Boo, adoră să pozeze pentru stăpâna lui în cele mai năstruşnice ipostaze.

 Moo

Moo

Moo din nou...

Dacă îi răsfoiţi blogul, veţi găsi tot felul de articole interesante, despre munca sa. De exemplu, cum să creezi shilhouette portraits (clik pe poză): 

Mai multe aflaţi despre Katie şi despre minunata ei viaţă aici.

Interviu despre cele mai importante reguli după care se ghidează.

O ultmă poză cu Moo...

...şi cu Katie:

sursa poze: Color Me Katie