Vincent van Gogh (1853-1890)

Vincent van Gogh s-a nascut in Zundert, Olanda. A avut o viata grea, plina de suferinta, cu un sfarsit tragic, iar talentul sau pentru pictura l-a descoperit tarziu, la 27 de ani. A lucrat in comertul cu picturi, la Haga, Londra si Paris, apoi a vrut sa urmeze calea bisericii, insa nu a fost potrivit pentru asa ceva. Fratele sau, Theo, i-a stat mereu alaturi sprijinindu-l moral si financiar. In ultimii ani de viata, artistul a fost internat intr-o clinica de psihiatrie din cauza unei boli mintale, unde a creat cele mai cunoscute tablouri ale sale. Dupa externare, boala i-a revenit si pictorul si-a luat zilele, impuscandu-se.

Autoportret
Vincent van Gogh, 1887
ulei pe carton
Institutul de arta din Chicago, Illinois
sursa: wikipedia

Cariera sa a fost foarte scurta, de numai zece ani, reusind de-a lungul vietii sa vanda o singura pictura. Totusi, in acesti ani a lasat in urma peste 800 de tablouri si mai mult de 1000 de desene. Artistul a pictat mai mult de 40 de autoportrete, fiind comparat in acest sens cu Rembrandt.

La inceput, artistul intentiona sa devina un pictor de factura rurala, inspirat in mare masura de Jean-Francois Millet. Van Gogh scria ca "redarea vietii rurale este un lucru serios si mi-as face reprosuri daca nu as reusi sa creez picturi care sa starneasca ganduri serioase". Era interesat sa redea "loviturile si zgarieturile caracteristice" ale taranilor, tesatorilor, incluzand scene din viata de la ferma si peisaje. Punctul culminant al creatiei sale din aceasta perioada este marcat de pictura "Mancatorii de cartofi", vorbind astfel despre munca fizica si modul cinstit in care oamenii si-au castigat painea.

Dupa ce s-a mutat la Paris, a fost influientat de stilul pointilist al lui Georges Seurat. Pictura este alcatuita din tuse usoare de culoare pura. Privite de la distanta, culorile au un efect mai vibrant decat daca ar fi fost amestecate pe paleta.

Putin mai tarziu, artistul si-a dezvoltat propriul stil distinct de a picta, cu miscari ritmice, de aplicare a pastei dense si a adoptat o paleta coloristica mai luminoasa. In aceasta perioada si-a ales ca subiecte portrete si flori, influientat de opera impresionistilor si de stampele japoneze.

In ultima perioada din viata a creat o mare parte din operele sale, uneori terminand o pictura pe zi. Culorile erau tot mai indraznete, iar lucrul cu pensula mai liber si energic, artistul afirmand astfel: "folosesc culoarea mai arbitrar, pentru a ma putea exprima cu mai multa forta". Chiar si din ultimele sale lucrari reiese marea sa dragoste pentru viata.

Artistul folosea culoare consistenta, in asa fel incat urmele pensulei sa fie evidente, realizand o textura bogata. Tehnica aceasta se numeste impasto. Culoarea din tub trebuia sa fie mai groasa, ca sa poata fi stoarsa pe paleta fara sa curga. Amestecul pigmentilor cu ajutorul masinii in loc de prepararea manuala dadea culorilor o consistenta omogena cu un efect aparte.

Capodopera - Floarea soarelui

Artistul a pictat o serie de tablouri avand ca subiect floarea soarelui. Initial, a vrut sa isi decoreze studioul din Casa Galbena din Arles, apoi le-a folosit pentru camera de musafiri pregatitia pentru Paul Gauguin. Van Gogh ii scria fratelui sau: "floarea soarelui imi apartine, intr-un fel". A considerat ca doar doua versiuni meritau sa ii poarte semnatura.

Floarea soarelui
Vincent van Gogh, 1888
Galeria Nationala, Londra
sursa: wikipedia

Artistul era nevoit sa lucreze repede, caci florile se ofileau. Cu toate acestea, petalele s-au scuturat, lasand in urma lor receptacule, pe care le-a reprezentat minunat. Culoarea lor, de un oranj profund, forma rotunjita si suprafata cu o compozitie densa creaza un fel de contrapunct fata de celelalte flori.

Van Gogh a incarcat pensula cu vopsea si a creat o presiune mare pe panza, incat s-au creat cute pe fiecare parte a tusei.

Fundalul galben, prezentandu-se ca plan unic, plat, are o structura neobisnuita. Incrucisarea dintre liniile largi, verticale, trasate cu pensula si cele orizontale, da senzatia unei impletituri de cos.

In reprezentarea vazei bicolore se observa un joc intre imaginea plata si cea sugerand volumul. Culorile vazei sunt inverse fundalului. Zona de sub linia albastra pare plana, iar suprafata superioara pare modelata.

Pictorul pare sa fi umplut spatiile dintre contururi cu blocuri de culoare solida. Tehnica indica dubla influienta: a stampelor japoneze si a "cloisonnismul" lui Bernard si Gauguin, cand artistii incadrau zone de culoare stralucitoare in contururi intunecate.

Bibliografie: Revista Art Gallery, nr. 1, Editura De Agostini

Vezi si: Cafeneaua de noapte , Noapte instelata