Nașterea lui Venus - Sandro Botticelli

Sandro Botticelli s-a născut la Florența în anul 1445 și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți artiști renascentiști. Protejat de familia de Medici și mai apoi de Papă, Botticelli a oscilat între teme mitologice și religioase pentru picturile sale, preluând o parte dintre elementele inovative ale Renașterii, fără să părăsească însă influențele gotice. 

 

Nașterea lui Venus

Sandro Botticelli

cca 1485

tempera pe pânză

172,5 x 278,5 cm

Galeria Uffizi, Florența

sursa

Interesul Renașterii pentru textele antice a scos la lumină legendele Greciei și Romei, care au devenit instrumente ale învățării. Tot în această perioadă au fost traduse lucrările lui Platon de către apropiații familiei de Medici, Botticelli preluând astfel ideile neoplatoniciene, transpunându-le în picturile sale.

Lucrările artistului inspirate din mitologie au fost realizate la scară mare pentru a fi expuse în locuințele somptuoase ale nobililor italieni, lucru neobișnuit până în acel moment, subiectele mitologice jucând un rol minor în pictură. Vilele și palatele erau împodobite cu fresce și tapiserii, iar în secolul al XV-lea se practica expunerea tablourilor pe un fel de lambriuri (spalliera) sau deasupra obiectelor de mobilier, fapt care a influențat compoziția picturilor.

 

 Venus Capitoline

copie după Praxiteles

sursa

Chiar dacă la începutul secolului al XV-lea legile perspectivei stabilite de Alberti și Brunelleschi erau cunoscute, Botticelli nu le-a dat prea mare importanță, multe dintre picturile sale având un aspect plat, bidimensional. Artistul nu era preocupat de redarea realistă a personajelor cu ajutorul umbrelor, respectând proporțiile și nici de redarea mișcării. Personajele sale sunt statice, sculpturale, apărând mai degrabă în fața peisajelor decât încadrate în peisaj, creând un efect de friză. Pentru redarea naturii, artistul folosește elemente decorative, la fel ca în tapiserie. 

 

 Nașterea lui Venus (detaliu) - Zefir și Chloris

Nașterea lui Venus a fost comandată de Lorenzo di Pierfrancesco dei Medici, pentru a împodobi vila sa de la țară. Pictura nu redă momentul nașterii lui Venus așa cum este descris de mitologia antică, zeița născându-se din organele genitale ale lui Uranus aruncate în mare, ci artistul s-a inspirat dintr-un poem contemporan, La Giostra, unde Venus este descrisă ca fiind adusă la țărm pe o scoică gigantică. Chiar dacă personajele nu sunt corect redate din punct de vedere anatomic, remarcându-se lungimea ciudată a gâtului, umerii căzuți și redarea stângace a brațului stâng, întreaga compoziție este caracterizată de armonie, tandrețe și delicatețe, fiind plăcută privirii. 

 

 Venus de Medici

sursa

În centrul compoziției se află zeița Venus reprezentată nud, cu plete lungi, aurii și piele albă de porțelan, trimițând la sculptura clasică Venus Pudica. Cu mâna dreaptă își acoperă un sân, iar cu cea stângă, zona pubiană. Este purtată pe scoica gigantică spre țărm, unde o așteptă o nimfă, însoțită de către Zefir și Chloris, într-o ploaie de trandafiri. Peisajul este plat, decorativ. Artistul a utilizat elemente suflate cu aur pentru redarea trunchiurilor copacilor din fundal. 

 

 Nașterea lui Venus (detaliu) - trunchiuri de copaci decorate cu elemente aurite

Pictura este presărată cu diverse simboluri, cum ar fi trandafirul (dragostea), scoica (feminitatea), ghirlanda de mirt (copacul sacru al lui Venus simbolizând iubirea eternă). În această lucrare se regăsesc ideile neoplatoniciene care au circulat în perioada Renașterii. Pentru neoplatonicienii florentini din secolul al XV-lea, Venus reprezenta atât natura spirituală a iubirii, cât și pe cea fizică. Iubirea Celestă, născută din contemplarea divinului era simbolizată de reprezentarea nud a lui Venus, iar Iubirea Terestră, de Venus împodobită cu bijuterii.

Vezi și:

Afrodita (Venus)