O plimbare prin parc

Cui nu-i place să se plimbe prin parc, mai ales pe temperaturile arzatoare din această perioadă. E o adevărată desfătare să te relaxezi la umbra copacilor, sa inspiri aerul proaspat, să admiri jocul copiilor sau chiar sa redevii tu un copil. Pentru mine, un oraș, oricît de frumos ar fi și oricîte clădiri deosebite ar avea, nu este întreg dacă nu are parcuri, multe, multe parcuri. De multe ori mă simt copleșită de aglomerația din Timișoara, de zgomotul infernal de pe stradă, de suprafețele întinse fără pic de umbră, dar totul devine mai suportabil cînd mă retrag într-un parc și mă așez la umbra unui copac. Parcă pătrund într-o altă lume, una mult mai liniștită.

Astăzi însă vă propun o altfel de plimbare, într-un altfel de parc. Unul la fel de liniștit și de frumos, dar mult mai plin de semnificații: Parcul de Sculpturi TRIADE. Chiar dacă se află la marginea orașului, merită o plimbare pînă acolo într-o după-amiază plăcută de vară, cînd soarele nu mai e așa dogoritor. Din 2003, de cînd a luat naștere acest proiect inițiat de Fundația Interart TRIADE, în fața Galeriei au „crescut” o mulțime de sculpturi, iar altele sunt pe cale să „răsară”. 

Ce „specii” de sculpturi sunt „plantate” aici? E vorba de lucrări de artă contemporană, reprezentative pentru identitatea artistică a locului. Întîlnim lucrarile lui Peter Jecza, Roman Cotoșman, Ștefan Călărășanu, Ingo Glass și ale multor altor artiști valoroși. 

Fiind vorba de sculptură contemporană, non-figurativă, mai greu de digerat, lumea privește cu un oarecare scepticism acest parc. Stați liniștiți, nimeni nu înțelege semnificația acestor sculpturi privindu-le doar odată, nici cei care activează în domeniul artistic.

 

Ca să înțelegi aceste sculpturi, trebuie să cunoști suficiente detalii despre viața și opera artiștilor respectivi. Mi se întîmplă să mă opresc în fața unei sculpturi, sa o privesc din toate unghiurile posibile și imposibile și să mă întreb „ce vrea să fie asta?”, iar după ce mă documentez temeinic, o parte din mister se luminează și îmi dau seama că e mare lucru să ai atîtea opere de artă unele lîngă altele, la tine în oraș, să poți să le vizitezi oricînd și să te bucuri de ele.

 

 

Cum ar suna un picnic în Parcul de Sculptură? Delicios, zic eu.