A trăit puțin, dar a lăsat în urma sa comori neprețuite pentru pictura românească. Datorită firii sale sensibile și meditative, artistul a preferat să redea chipuri grave de țărani, margini de sat cu case umile și stinghere, păduri desfrunzite și peisaje solemne de iarnă. Este vorba de Ion Andreescu, pictorul a cărui viziune artistică a anticipat Postimpresionismul în arta românească.
Ion Andreescu (1850-1882) a fost tovarăș de generație cu Nicolae Grigorescu. Biografia sa este săracă în evenimente spectaculoase, deoarece s-a stins din viață prematur, la numai 32 de ani. Deși s-a născut la București, a petrecut o mare parte din timp la Buzău, atingând maturitatea artistică având drept călăuză opera lui Grigorescu. Nu a călătorit foarte mult, nu a vizitat muzee, ci a ascultat doar de glasul conștiinței și temperamentului său. La 29 de ani a primit o bursă la Paris, stabilindu-se la Barbizon, pictând în aer liber alături de alți mari artiști.
Spre deosebire de Nicolae Grigorescu, care a redat pe pânză țărani veseli, lipsiți de grija zilei de mâine, peisaje senine și liniștite de țară, Ion Andreescu s-a concentrat asupra chipurilor de țărănci palide, îngândurate, purtând haine sobre, fără podoabe și costume populare pitorești, impresionându-l peste măsură oamenii simpli și necăjiți. Profilul țărăncilor răsare cu gravitate din basmaua sau marama țărănească, făcând perceptibilă tristețea sfâșietoare, dezamăgirea sau puterea caracterului [citește mai departe].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu