Christian Boltanski - Personnes

Astazi am urmarit la școala un film despre artistul internațional Christian Boltanski (1944), în special despre ultima lui expoziție de la Grand Palais, Paris. Faptul că mulți artiști contemporani abordează teme ca moartea,  dezintegrarea ființei umane, hazardul destinului, mi se pare deprimant și nu mă atrage deloc. Iar artiștii care folosesc sânge, animale vii, cadavre și alte lucrui asemănătoare pentru a exprima ceva nu mi se par demni de a fii numiți artiști, iar ceea ce crează, indiferent de semnificații, nu e artă (vezi Guillermo Vargas Habacuc, care a legat un câine în galerie și l-a lăsat să moară de foame, pentru a arăta indiferența vizitatorilor față de suferința animalului). Totuși, artiștii care abordează temele acestea, fără a tortura sau a lua viața cuiva, au ceva de spus și merită toată atenția.

Dar să revenim la oile noastre, mai bine zis la Christian Boltanski. Ministerul francez al culturii invită în fiecare an un artist internațional care să expună în nava de la Grand Palais. După Anselm Kiefer (2007) și Richard Serra (2008), a venit și rândul artistului amintit mai sus.

Ce a făcut Boltanski? A realizat o instalație, utilizând efecte vizuale și sonore, cu o puternică încărcătură emoțională. A folosit tone de haine pentru a ne duce cu gândul la individualitatea umană, la memorie, dar și la moarte, la pierderea identității. Pentru artist, haina, fotografia, la fel ca și cadavrul, marchează absența umană.

 sursa

Artistul a menționat că nu vrea să creeze opere pe care oamenii să le privească din exterior, ci opere în care oamenii să intre cu totul, să le perceapă cu toate simțurile. Astfel, sala imensă a palatului a fost împărțită în culoare formate din pătrate de haine frumos aranjate, culoare ducând la un munte înalt de haine, pe care un braț de fier le apuca la întâmplare, le ridica și le dădea drumul înapoi. La intrare, vizitatorul percepea un zgomot de fond, ca într-o fabrica, dar cu cât înainta, distingea o mulțime de alte zgomote diferite între ele. După expoziție, toate hainele vor fii trimise înapoi la reciclat și nu va mai ramâne nimic din instalație.

Vizitatorii au avut ocazia să își înregistreze bătăile inimii, pentru un proiect viitor al artistului constând dintr-o insula în care se vor aprinde peste 15 000 de becuri în ritmul bătăilor inimilor. După ce oamenii respectivi vor muri, va rămâne ritmul lor cardiac, care va putea fi ascultat de rudele și prietenii lor.