Istoria Artei: Rosarium Philosophorum si tema hierogamiei

Rosarium Philosophorum (Gradina Filosofilor) este un tratat de alchimie din secolul al XVI-lea. A fost publicat in 1550 la Frankfurt, ca partea a doua a lucrarii De Alchimia Opuscula complura veterum philosophorum. Termenul de rosarium din titlu nu are o conotatie religioasa, ci se refera la o "gradina de trandafiri", metafora unei antologii sau colectii de citate.

Lucrarea publicata in 1550 cuprinde si 20 de gravuri pe lemn continand text german, alaturi de o imagine de inceput reprezentand un grup de alchimisti discutand despre obtinerea Pietrei Filosofale. Unele gravuri au precedente in tratatele de alchimie germana din secolul al XV-lea (Buch der heiligen Dreifaltigkeit ca. 1410), in special gravurile 10, 17 si 19, alegorii ale hierogamiei complete. In gravurile 10 si 17 hierogamia este prezentata sub forma unui androgin, iar in 19 cu ajutorul termenilor iconografiei crestine, ilustrand-o pe Fecioara Maria inconjurata de Tatal, Fiul si Porumbelul.

Alchimia este o formă de cunoaştere protoştiinţifică, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoaşterii umane (antichitate şi evul Mediu), care avea trei obiective principale:

transmutaţia metalelor în aur şi argint
crearea unui homunculus, un om artificial
obţinerea aurului din metal; substanţa magică ar fi fost piatra filosofală (o licoare sau o pulbere).

Astfel, extragerea aurului, cel mai nobil metal, se efectua împotriva forţelor întunecate şi haotice ale naturii şi necesita stăpânirea tendinţelor obscure şi iraţionale ale sufletului. Opera alchimică nu constă numai în operaţii de laborator. Alchimistul trebuie să aibă anumite virtuţi şi calităţi: să fie sănătos, răbdător, modest, pur. El trebuie să aibă mintea în consonanţă cu opera.

  

Piatra filosofala (lat. lapis philosophorum ) e o substanta legendara in alchimie considerandu-se ca avea puterea de a transforma metalele in aur. Se credea de asemenea ca era un elixir al vietii, utilizat pentru inviere si chiar pentru obtinerea nemuririi.

Termenul de hierogamie e utilizat in general pentru a defini uniunea dintre doua divinitati, dintre o divinitate si o fiinta umana sau chiar dintre doua fiinte umane in anumite conditii speciale. In sens particular, termenul era folosit pentru denumirea uniunii sexuale publice cu caracter ritualic dintre un rege si o hierodula ("prostituata sacra") in Mesopotamia antica. Se credea ca cei doi parteneri obtineau esenta divina prin participarea la acest ritual. De exemplu, se considera ca preoteasa care participa la aceasta uniune devenea zeita Innan in acelasi mod in care painea si vinul se transfora in trupul si sangele lui Hristos in ritualul catolic al Impartasaniei. Ambele ritualuri includ regenerarea si transformarea. In Mesopotamia, hierogamia se presupunea ca asigura bunastarea regelui, prosperitatea poporului si fertilitatea continua a pamantului.

In functie de cultura apar diverse interpretari ale hierogamiei. Simbolismul este accentuat de doctrinele crestine, in special de Incarnare, care semnifica uniunea unui om cu divinitatea. In alchimie, multe texte cum ar fi Rosarium philosophorum pun accentul pe legatura dintre trup si suflet. Alchimistii, cautand coincidentia oposittorum inlocuiesc conceptul conventional al conexiunii dintre trup si spirit cu modele care reflecta ideea lor despre totalitate.

Rosarium philosophorum contine 20 de gravuri in care hierogamia este prezentata sub forma unei nunti regale.

1. In prima figura este reprezentata o fantana cu trei robinete. Apa este cheia interpretarii acestei imagini, deoarece textul explica cum apele care curg din fiecare robinet sunt de fapt o singura apa. Cele trei ape evoca o hierogamie descrisa in Enuma Eliş, un mit mesopotamian al creatiei, datand din 1900 i.Hr., care povesteste cum apele primordiale din Tiamat si Apsu s-au unit si au deveni matricea unitara din care totul ia nastere. Versul care insoteste imaginea sprijina ideea unei herogamii care da nastere Universului: "Noi (apele) suntem prima natura a metalului si unica sursa; cea mai inalta reprezentare a Artei este facuta cu ajutorul nostru".

2. In a doua figura sunt reprezentati un rege si o regina imbracati in robe elegante. Fiecare tine in mana o floare cu tulpina lunga. El sta deasupra unui soare, ea deasupra unei semilune. Chiar daca separarea lor e infatisata simbolic, mainile lor impreunate sunt o prefigurare a "casatoriei ezoterice". Porumbelul, simbolul meditatiei, ne duce cu gandul la hierogamie, fiind asociat cu Eros, cat si cu unele divinitati feminine din antichitate. El pluteste deasupra cuplului tinand in cioc o floare a carei tulpina se intersecteaza petfect cu celelalte doua.

3. In figura a treia, cuplul apare dezbracat. Cei doi inca poarta coroane separate, dar isi ofera unul altuia o floare. Deasupra lui scrie: "O, Luna, lasa-ma sa iti fiu sot", iar deasupra ei scrie: "O, Soare, trebuie sa ma supun tie ".

5. In acesta figura, cuplul apare intr-o imbratisare sexuala.

6-9. Aceste imagini ii prezinta pe cei doi sub forma hermafrodita, indicand succesiv adancirea nivelurilor de legatura dintr ei. Trupurile lor sunt unite; ei au doua capete, dar o singura coroana.

10. Cuplul este prezentat dezbracat, sub forma androginizata. El tine o cupa cu trei serpi. Sarpele din mijloc reprezinta axa lumii, iar ceilalti doi, curentele fortei cosmice, care se incolacesc in jurul acestei axe. Pasarea asezata pe sol este simbolul imobilizarii, opus miscarii. Arborele are sapte nivele de ramuri, fiecare sustinand o figura umana, reprezentand cele sapte nivele ale initierii omului.

11. Aceasta este o imagine care contine o reprezentare a actului sexual explicit.

12.

13-16.

17. Din nou reprezentare androginizata a cuplului. De aceasta data, arborele sustine pe ramurile sale mai multi astrii solari care semnifica faptul ca fiinta a integrat principiul unitatii primordiale.