Stilul romanic

-a aparut in Franta, la Cluny, in sec. al X-lea

-urmeaza artei carolingiene, este primul stil international

-evolutia istorica poate fi urmarita din sec. X-XII in toate tarile Europei cu traditie romana, pana la rasarit, in Transilvania

Cluny
sursa

In Franta

-constructiile caracteristice ale epocii sunt castele feudale, manastiri si biserici;

Castelele nobililor asigurau locuita seniorilor feudali, ele fiind si fortarete in caz de atac. Asezate pe inaltimi, adaptate la terenul accidentat, erau inconjurate de ziduri groase si inalte, construite din blocuri de piatra, in partea superioara fiind prevazute cu creneluri, zid de straja si turnuri de aparare. Inconjurate de santuri de apa,traversarea se facea cu ajutorul podurilor mobile.

Elementul central al castelului era donjonul, care avea infatisarea unui turn inalt, cu intrarea plasata mai sus de sol si cu ferestre mici si inguste avand functia retragerii ultime in caz de atac. Castelul era constructia reprezentativa a epocii, exprimand autoritatea feudalului asupra teritoriului care ii apartinea.

Putine castele au rezistat timpului. Cele mai mult, aflate in Franta, dateaza din sec. al XI-lea si al XII-lea.

In Italia, la San Gimignano, in Toscana, se pastreaza o suita de turnuri feudale. Apartinad familiilor rivale de seniori, ele impresioneaza prin inaltimea si soliditatea constructiei.

Arhitectura religioasa

Cluny, aflat in Burgundia, a fost locul construirii unei manastiri ridicate de ordinul calugaresc al benedictinilor, intre 954 si 981. Aici a fost elaborate stilul romanic, primele elemente ale planului, structurii, sistemului de acoperire si al esteticii plasticii fatadelor bisericii romanice.

Bisericile romanice au devenit locurile de cult, raspandite in secolele al XI-lea si al XII-lea in toata Europa central si apuseana, cat si locurile de refugiu in timpul navalirii barbarilor. Ele pot fi intalnite din Spania pana in Romania (Transilvania) si Polonia, din Norvegia si Islanda pana in Siria si Palestina, ceea ce demonstreaza marea circulatie a ideilor purtate de calugari si nevoia de omogenizare.

Biserica manastirii din Cluny este considerata, in istoria stilului romanic, printre cele mai representative monumente religioase, ramanand prototipul morphologic al stilului.

Biserica de la Cluny
sursa

Biserica de la Cluny
sursa

Planul bisericii romanice continua traditia planului bazilical. Elementele componente sunt:

-o nava centrala
-2,4 nave laterale
-un transept (uneori 2 ca la Cluny)
-absida (numita si cor sau altar)
-absidiolele (capelele)
-de ambulatoriu (corridor de comunicare in jurul absidei)

Planul bisericii de la Cluny
sursa

Elevatia bisericii prezinta trei niveluri caracteristice: -nivelul arcadelor, care despart spatiile navei central si ale navelor laterale;
-tribuna sau triforiumul, etaj superior situate deasupra navelor laterale;
-nivelul ferestrelor, care permiteau patrunderea luminii directe in nava centrala;

Biserica de la Cluny
sursa

Sistemul de acoperire, in functie de material, era: - sarpanta aparenta (lemn);

- bolta romanica (semicilindrica cu sectiunea semicirculara) – piatra. Aici se foloseau boltari, bucati de piatra taiate si fatuite astfel incat sa se imbine una cu alta pentru a inscrie semicercul arcului curb. Boltarii creau astfel semicercurile paralele ale boltii, pe toata lungimea acesteia, din loc in loc, la interval egale, bolta fiind intarita cu centuri numite arce doubleaux care dublau si sustineau bolta in punctele slabe.

Structura, scheletul constructiei, era formata din bolta romanica cu formle semicilindrice “in plin cintru” si “bolta in leagan”, sustinuta de arce doubeaux, la randul lor, sprijinte la interior pe coloane si la exterior pe contraforti. Masivi de zidarie, contrafortii preluau la exterior impingerile boltii. Grosimea contrafortilor era direct proportionala cu unghiul facut de deschiderea arcului semicircular si cu impingerile acestuia catre exterior.

Plastica fatadelor prezinta caractere specific indeosebi la fatada vestica, unde portalurile marcheaza intrarile. In general, fiecare nava are correspondent un portal, respective bisericile cu trei sau cinci nave au, corespunzator, pe fatada vestica trei sau cinci portale de intrare.

Portalul are ca elemente specific timpanul, de forma semicirculara, situate in partea de deasupra intrarii acoperita cu reliefuri;

Lintelul, pe care sta timpanul, traversa orizontala, incastrata in zidurile laterale de piatra. Lintelul este sustinut median de verticala unui stalp central, care desparte intrarea in doua parti.

Deasupra timpanului este arhivolta. Formata din semicercuri de zidarie in profil, cu sculpture in relief, aceasta il onoreaza ca o diadema. Arcatura se sprijina pe colonete, imbratisand intrarea in dreapta si in stanga. Semicercurile impodobite cu reliefurile arhivoltei, numite voussures, sunt construite ca retrageri successive, motiv pentru care poarta numele de “timpan lunetar”.

Capitelele coloanelor suport ca si baza lor au discrete sculpturi in relief.

Caracteristici ale plasticii fatadelor:

-desfasurarea cladirii pe orizontala, masivitatea zidurilor, groase de 1-1,5m, austeritatea si severitatea zidurilor, neimpodobite cu sculptura in ronde-bosse sau relief.

-ferestrele mici si inguste, cu deschiderea mica la exterior si largita la interior, pentru marirea conului de lumina.

-separarea corpului fiecarei incaperi prin delimitarea volumetrica proprie si acoperisul separat pentru fiacare incapere.

Ultimele doua caracteristici asigura rigoarea, logica si claritatea compartimentarii, citirea planului de la exterior, de aici denumirea de “arhitectura sincera”.

Sculptura in relief

Oamenii erau inspaimantati de apropierea Apocalipsei, deci portalurile prezentau in panourile timpanelor reliefuri cu tema Judecata de apoi. In axul central, Iisus Judecatorul este prezentat in “mandrola” (element stilizat sub forma de sambure de migdala), la dreapta si stanga, descrescand ca inaltime pana la limitele minime, sunt prezentate personaje umane aflate in timpul judecatii. Ingeri si demoni au balante in mana, pe talere fiind asezate sufletele celor ce urmeaza a fi repartizate in rai, ori in iad.

Solutiile morfologice folosesc legea cadrului. Compozitia stangace propane solutia repartizarii frontale a personajelor in semicercul timpanului, urmarind descresterea dimensiunilor catre margini si marirea lor spre centru, unde se afla Iisus, a carui inaltime este egala cu axul vertical median. Cresterea sau descresterea dimensiunilor personajelor, in functie de cadrul semicircular al timpanului, a primit numele de legea cadrului.

Stilizarile formelor urmaresc sugerarea suferintei. Angularitatea siluetelor creaza o ritmica nelinistita, fractureaza continuitatea spatiului. Toate personajele apartin unei lumi patetice, in suferinta si durere.

Sculptura in relief de la capitelurile coloanelor au subiecte inspirate din Biblie, scene din Noul Testament, precum Cina cea de Taina sau stilizari ale fiintelor grotesti si fantastice. Simplificarea formelor, gestica pantomimica impresioneaza prin economia mijloacelor si pregnanta austeritate.

Sculptorii au fost inspirati de creatiile greco-romane. Temele iconografiei, elaborate conform principiilor dogmei religioase, au avut in sursele biblice subiectele inspiratiei artistice: Apocalipsaul, Judecata de Apoi, Pacatul originar, Sacrificiul lui Abraham.

Pictura si artele decorative

Se dezvolta in atelierele mestesugaresti din cadrul manastirilor. Pictura de manuscris continua traditia secolelor precedente, cunoscand o mare dezvoltare in Franta, Anglia, Italia si Spania.

Un loc deosebit il ocupa tesaturile. La biserica din Bayeux, din Franta, era expusa o tesatura care in timp a devenit faimoasa, numita tesatura de la Bayeux, celebra datorita dimensiunii mari si a fortei de expresie a stilizarii naratiunii.

Compozitia prezinta episoade din luptele de cucerire a Angliei de catre normanzi in secolul al XI-lea.

Biserici representative:

- Paray-le-Monial si Sainte Madeleine din Vezelay
-Saint Trophimes din Arles
-Notre-Dame-la-Grade din Poitiers

Biserica Saint Trophimes din Arles:

sursa poze

Stilul romanic in afara Frantei

Anglia: catedralele din Peterbrough, Winchester, Durham au urmat modelelel franceze

Germania: catedralele imperial din Mainz, Worms si Speyer

Spania: Catedrala Santiago de Compostela

Italia: o viziune noua. In lucul structurii romanice massive, din blocuri mari de piatra, a fost folosit sistemul zidariei cu umplutura de pietris si mortar intre doua placaje. Vechile traditii constructive ale conceptiei ingineresti din Roma antica s-au pastrat in continuare.

La Pisa a aparut arhitectura gratioasa a unui stil original care recomanda etajarea arcaturilor si decorarea bazei cu jocuri geometrice romboidale din marmura.

Romanicul florentin era caracterizat de siluete inspirate din arta antica, iar in decoratie cu alternante din marmura alba si verde la exterior.


Pe teritorul Romaniei

-catedrala de la Alba Iulia, din care se pastreaza un relief de timpan cu scena Majestas Domini. A fost distrusa de tatari si refacuta sub numele de Catedrala catolica Sfantul Mihail, arhitectura romanica tarzie.

Abia in sec. XIII stilul romanic se instaleaza si la noi, in Transilvania, datorita coloniilor de sasi si ordinelor calugaresti sosite din vestul Europei.

Biserica evanghelica Sf. Mihail din Cisnadioara a ramas in stare originala si e considerate cea mai veche.

Biserica Sf. Mihail din Cisnadioara
sursa

Monumentele din aceasta perioada sunt modeste ca infatisare, dar au elementele morfologice specifice stilului. Constructii din piatra, bazilici cu trei nave, cu acoperisurile distincte pentru fiecare incapere, cu arce semicircular si ferestre inguste sunt la Cisnadioara, Ocna Sibiului, Cisnadie, Noul Sasesc.

-Manastirea Igris din Banat si manastirea Carta din jud. Sibiu.

Bibliografie: Manual de istoria artei, vol I, Adriana Botez-Crainic