7 iunie 2009

Cum să înţelegem opera de artă

Interesul meu pentru arta a început acum vreo doi ani, când mi-am dorit foarte mult sa călătoresc, sa vizitez orașele din Europa și sa stau fata în fata cu marile capodopere din istoria artei. Educația mea artistica în acea vreme pot spune ca nu exista deloc. Judecam o pictura numai după subiect și reprezentarea cât mai fidela a realității, fără sa țin seama de perioada când a fost realizata, de artistul care a executat-o, de compoziție, de tehnica sau de culoare. Răsfoiam albumele de arta care le aveam acasă și nu înțelegeam de ce tablourile reprezentând persoane îmbrăcate demodat, cu coafuri ciudate și chipuri diferite fata de ale noastre erau atât de apreciate. Nu înțelegeam nimic din picturile pline de linii și culori aparent aruncate la întâmplare și ma întrebam de ce Picasso este considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai lumii. Tot ce îmi doream era sa vad picturile lui Leonardo Da Vinci, în special “Mona Lisa”, deși nici acest tablou nu îl apreciam la adevărata sa valoare, dar îmi imaginam ca văzându-l în realitate, întregul mister se va spulbera.

Bineînțeles ca nu a fost asa. Am vizitat muzee, am văzut operele lui Da Vinci, Titian, Rubens și ale altor artiști cunoscuți, dar pana nu am început sa studiez singura istoria artei de la Antichitate pana în prezent, nu am știut cum sa privesc o opera de arta, cum sa o înțeleg, cum sa ii apreciez valoarea. In momentul de fata cunosc doar o mica parte din secretele artei și sunt conștienta ca mai am foarte mult de citit, de învățat și de vizitat. Nu pot sa comentez un tablou fără sa citesc înainte despre el, nu cunosc toate perioadele și mișcările artistice, nu am nici măcar cunostințele artistice de baza. Totuși, având în vedere faptul ca am plecat de la zero, progresele mele sunt satisfăcătoare și am o oarecare vedere de ansamblu asupra fenomenului artistic. Îmi face plăcere sa citesc carți noi, sa învăț despre curentele artistice, sa descopăr semnificația operelor de arta și sunt foarte fericita când vad undeva o pictura sau o sculptura și știu cine a realizat-o sau în ce perioada se încadrează.

Din păcate arta nu se studiază deloc în școli și acesta este un lucru foarte trist. Pana acum doi ani nici nu am știut ca exista Facultatea de Istoria Artei. Majoritatea tinerilor de la noi din țară nu prezintă interes pentru arta și nici nu sunt încurajați. Carierele în domeniul artistic sunt plasate pe ultimul loc, într-un fel și datorita lipsei de cultura și informare.

Totuși, domeniul artistic este în dezvoltare și sunt convinsa ca în câțiva ani absolvenții de Arte Plastice își vor găsi cu ușurința de lucru, fără sa fie nevoiți sa se întrețină făcând și altceva.

Am creat acest blog pentru ca, anul trecut, încercând sa ma pregătesc pentru admiterea la Istoria Artei, am avut nevoie de câteva informații pentru un eseu și le-am cautat pe internet. Le-am găsit doar în engleza și mi-a luat o grămada de timp sa le traduc. Atunci am realizat cât de slab stam noi la acest domeniu, cât de putina informație despre arta circula pe internet in limba romana. Probabil ca mulți sunt interesați de istoria artei, vor sa învețe mai mult, dar nu au de unde. Cărțile și albumele de arta sunt foarte scumpe, asa ca m-am hotărât sa creez un loc unde lumea sa găsească informațiile de baza pentru înțelegerea fenomenului artistic. Mi-am format o colecție mica de carți pe care le citesc, apoi extrag esențialul pentru eseurile pe care le public. Dupa cum am mai spus, nu sunt experta în domeniu. Sunt în plin proces de învățare și blogul ma ajuta foarte mult.

Voi încerca sa scriu câteva articole de educație artistica, despre modul în care trebuie privita și evaluata o opera de arta. Ar fi fost bine sa public aceste articole la început, dar niciodată nu e prea târziu.

Atunci când privim o opera de arta, trebuie sa ținem cont de următoarele lucruri:

Cartea de identitate (atribuirea și datarea, titlul, tehnica, circulația și istoria operei)
Subiectul
Compoziția
Culoarea

In articolele următoare voi analiza pe rând aceste criterii (am o carte pe tema asta). Aceste lucruri sunt esențiale pentru orice persoana interesata de istoria artei, pentru orice turist care vizitează un muzeu şi vrea sa rămână cu ceva din acea vizită.

4 comentarii:

Laura spunea...

Am o prietena care a dat la "Istoria Artei" in Bucuresti dar a renuntat dupa primul an. A fost foarte dezamagita din cauza ca in facultatile romanesti de arta se studiaza in principal artistii romani, cei straini fiind ignorati in mare parte. Ceea ce eu gasesc trist si nedrept. Sper ca facultatea din Timisoara sa fie altfel pt tine :)

Anca spunea...

Vai, sper sa nu fie asa. Imi place sa studiez artisti romani, dar tot cei straini sunt mai fascinanti. Oricum va fi, voi suporta, macar asa voi putea lucra candva in domeniul artelor.

Bogdan Nemes spunea...

Nu pot sa-ti spun daca ai facut bine sau rau cu istoria artei. Din punctul meu de vedere, aceasta facultate este buna doar pentru a te indruma, dar o facultate de arte ar fi dat mult mai mult si ar fi oferit mult mai mult pe viitor. Eu am studiat arhitectura in Cluj, dar in acelasi timp salivam putin si prin seminariile de la facultatea de arte, care eu cred ca este cea mai buna din tara ( nu cred ca ma insel...)

Imi pare rau ca nu iti impartasesc parerile in legatura cu arta. Din pacate eu cred ca toti "artistii" ce se zbateau in Montmartre cu mult vin si absint si aberatii "artistice" sunt decat niste impostori supramediatizati, valoarea lor costand in aceasta simpla mediatizare excesiva. Sunt alti artisti mult mai valorosi! Culoarea nu ar trebui sa castige atat teren pentru ca forma este baza, urmeaza contrastul, iar daca stii sa-ti gradiezi culorile cum trebuie poate sa iasa ceva superb. Van Gogh spunea in acest sens ca "nu poti sa fii si la un pol si la celalalt" si astfel el a ales culoarea... Din pacate se poate, asa cum o demonstreaza artistii contemporani... Poti sa fii si la nord, si la sud, si in centru si in spatiu, poti sa-ti arunci creativitatea in joc atat in forma cat si in culoare...
Fiecare zi cand aud de valoarea lui matisse sau cezanne,chagall, etc este o zi trista ce ma revolta. Prostia omeneasca nu are limite...
Cel mai rau este ca acestia inghit adevaratii artisti, cei care munceau si se chinuiau cu adevarat...
Sunt oameni atat de buni, precum Alma Tadema, Bouguereau, Gustave Dore si daca ne ducem mai aproape sunt oameni cu imaginatie si putere de creatie extraordinara gen Giger, Frazetta, Phil Hale, Sunt profesori de la LAAF, chiar si oameni si mai tineri...

Nu am incercat niciodata sa-i inteleg, desi am auzit multe teorii.. Nu cred ca un om are nevoie de o carte de filozofie ca sa se chinuie sa priveasca un tablou... Asta este parerea mea... Iar faptul ca te concentrezi doar pe culori este un handicap enorm - culorile sunt simple...

Anca spunea...

Bogdan, iti respect parerea. Consider ca arta este interpretabila de fiecare in parte si adevarata ei valoare consta in ceea ce ii transmite fiecarei persoane. Daca am aduna oameni din toate partile globului, de toate varstele, am obtine poate tot atatea pareri diferite despre arta.

Nu cred ca maestrii vechi sunt mai buni decat artistii contemporani sau invers. Nu cred ca se pot compara in primul rand. Pentru a le aprecia opera, trebuie sa ne raportam la timpul in care au creat. Fiecare dintre ai are ceva unic, special, fiecare transmite o emotie, un sentiment, deci nu ii putem taia de pe lista pe unii in favoarea celorlalti. Avem capacitatea sa admiram si sa apreciem in acelasi timp arta veche, cat si pe cea contemporana. E adevarat totusi ca dintre artistii contemporani, putini vor reusi sa aiba faima artistilor consacrati, unii nici nu vor fi descoperiti. Dar nu s-a intamplat asa mereu?