Dadaismul

Dadasimul este un curent artistic de avangarda, lansat la Zurich, in 1916, de către un grup de artiști și scriitori, printre care și romanii Tristan Tzara si Marcel Iancu, reuniți în asa-zisul “Cabaret Voltaire”, fondat de ei. Numele curentului se trage de la cuvântul “dada”, găsit întâmplator într-un dicționar.

Fantana
Marcel Duchamp
sursa: wikipedia

Ca și alte mișcări de avangarda, dadaismul s-a manifestat în arta și literatură ca un act de revolta împotriva valorilor burgheze pe care promotorii încercau sa le persifleze și sa le discrediteze prin deriziuni, în numele unei noi estetici care afirma independenta absoluta a individului. Militând cu vehementa pentru compromiterea și dezintegrarea limbajului tradițional al artei, dadaiștii au încercat sa dizolve însăși forma operei, abandonând-o hazardului. Abstracta în fond, folosind colajul, cum făceau și cubiștii, arta dadaista se deosebea de abstracționism și de cubism prin caracterul aleatoriu al compunerii tabloului.

The large glass
Marcel Duchamp
sursa: wikipedia

De la Zurich, acest curent s-a extins rapid în Franța și mai cu seama în Germania. In America, la New York, fără sa poarte numele respectiv, fenomenul “dada” se manifesta încă din 1915, gratie pictorilor francezi Marchel Duchamp și Francis Picabia, care experimentau în spirit de fronda arta dadaista. Mult mai bine conturat decât în arta plastica, în care se confunda cu alte curente, dadaismul s-a manifestat in literatură, prin compunerea unor texte din cuvinte disparate. Voga acestei mișcări n-a durat decat sase-sapte ani, pana când s-a afirmat suprarealismul.

Bibliografie: “Mica encinclopedie de arta universala”, Vasile Florea si Gheorghe Szekely, Editura “Litera International”, 2005