Cariera sa este un sir neintrerupt de succese. Artistul realiza numeroase capodopere inca din adolescenta, iar la varsta de 24 de ani devenea pictorul favorit al regelui Filip al IV-lea - o pozitie pentru care nu a avut rivali intreaga viata. Regele il admira atat de mult, incat l-a numit in diverse posturi prestigioase la curte, acestea limitand insa timpul disponibil pentru pictura. Cu toate acestea, a creat o magnifica galerie de portrete ale figurilor regale, incluzand nu doar membrii ai familiei regale si ai aristocratiei, ci si tristii pitici, sursa de amuzament a stapanilor.
In timpul celei de-a doua vizite in Italia, a realizat si un portret al papei si a fost aclamat de pictorii Romei.
Cariera sa a culminat odata cu ridicarea la rangul de cavaler - primul artist spaniol care a fost onorat cu un astfel de titlu.
Opera lui Titian si a lui Rubens a avut influienta asupra artei lui Velazquez.
Stilul si tehnicile
Diferentele dintre tablourile sale de inceput si cele tarzii sunt foarte mari. Totusi, firul comun care strabate intreaga opera este simtul sau acut de observatie fata de lumea din jurul sau, dar, pe masura ce se maturizeaza, mijloacele sale de a infatisa aceasta lume au devenit mult mai subtile.
Majoritatea lucrarilor sale de la inceputul carierei erau fie imagini religioase, fie scene de zi cu zi, cunoscute sub denumirea de bodegon. Acestea infatisau cadre modeste si detalii de natura moarta proeminente. Uneori aceste doua tipuri de pictura se suprapuneau, caci o parte din lucrarile religioase sunt tratate mai mult sau mai putin drept scene de viata contemporana, cu aceeasi concentrare asupra detaliilor regasite in lucrarile sale in stil bodegon.
In aceste detalii, Velazquez demonstreaza o capacitate remarcabila de a reda diverse tipuri de materiale si suprafete, o senzatie de realitate aproape palpabila. Apa scurgandu-se pe exteriorul ulciorului din Negustorul de apa din Sevilia sau ouale prajindu-se in tigaie din Femeie batrana prajind oua sunt pasaje de pictura vadind suprema maiestrie.
La fel de remarcabila precum tehnica sa este siguranta deplina a imaginilor acestor tablouri. Consistente si serioase, acestea au o prezenta impunatoare.
Dupa ce se muta la Madrid, renunta la lucrarile de tip bodegon, portretele devenind principala sa preocupare, iar tehnica sa sufera anumite modificari. In lucrarile timpurii, stratul de culoare aplicat de artist era gros, dar suplu, inspirand uneori o senzatie de suprafata cutanata, iar culorile alese erau predominant cele inchise sau nuantele pamantii. De acum inca, stilul pictural incepe sa capete o anumita fluiditate, iar paleta de culori adopta tonuri mai luminoase.
Perioada dintre cele doua vizite in Italia este cea mai productiva etapa a artistului. Portretele sale din acesta perioada includ o serie magnifica de tablouri ecvestre de domensiuni mari, precum si renumitele sale portrete ale bufonilor pitici de la curte.
In cele cateva tablouri pictate in ultimii sai ani de viata, arta lui Velazquez a continuat sa creasca in subtilitate si complexitate, cu un stil pictural de o minunata libertate sclipitoare. Cea mai apreciata dintre toate creatiile lui, enigmaticul portret de grup Las Meninas (Domnisoarele de onoare), este o lucrare de o bogatie nesecata. Ultimele doua portrete finalizate au fost portretele copiilor familiei regale - Margarita si fratele acesteia, Filip Prosper.
Capodopera - Las Meninas (Domnisoarele de onoare)
Recunoscuta drept una dintre cele mai impresionante picturi din istoria artei occidentale, capodopera lui Velazquez este si una dintre cele mai enigmatice lucrari. Nenumarate analize au incercat sa redea cu exactitate mesajul tabloului si sa explice sensurile acestuia.
Invesmantat asemeni unui nobil curtean, artistul se reprezinta pe sine la lucru, in fata unei panze de dimensiuni impresionante. Ia o pauza, uitandu-se in directia spectatorului, la fel face si printesa Margarita, care este inconjurata de domnisoarele de onoare - las meninas - precum si de alti membri ai familiei regale.
Mai putin evidente, dar esentiale pentru redarea mesajului tabloului, sunt figurile regelui si reginei insisi, prezenta acestora fiind indicata de imaginea lor reflectata in oglinda.
Oare Velazquez picteaza un portret al printesei, cand regele si regina intra in atelierul sau? Sau picteaza portretul regelui si al reginei, cand sesesc printesa si insotitoarele? Sau mesajul sa fie unul mai subtil -oare pictorul doreste sa infatiseze propria imagine de artist lucrand?
Argumentele sunt numeroase, dar majoritatea istoricilor de arta par sa cada de acord asupra faptuli ca Las Meninas este o pictura despre pictura si despre statutul acesteia ca arta nobila si liberala. Poate fi de asemenea o declaratie mai personala, prin care Velazquez face trimiteri la propria nobilitate, infatisandu-se alaturi de regele sau.
Subiectul
Tabloul reprezinta studioul lui Velazquez din palatul Alcazar (Madrid) al regelul Filip al IV-lea. Incaperea este prezentata de catre Silvio Gaggi ca "o simpla cutie care poate fi impartita intr-un caroiaj de perspectiva cu un singur punct de fuga".
Personajele:
- Printesa Margarita
- doña Isabel de Velasco (domnisoara de onoare)
- doña María Agustina Sarmiento de Sotomayor (domnisoara de onoare)
- femeia pitic Mariabola (Mari Barbola)
- piticul Nicolas Pertusato
- doña Marcela de Ulloa, servitoarea printesei, imbracata in doliu
- o garda
- Don José Nieto Velázquez, sambelanul reginei, posibila ruda a artistului
- Velazquez insusi
- regele Filip al IV-lea
- regina Mariana
Cu acel caracter direct al unui simplu instantaneu, Velazquez surprinde momentul in care printesa de cinci ani isi priveste parintii. Chipul ramane partial intors spre cainele imens pe care il urmarise jucandu-se cu piticul.
Femeia pitic Mari Barbola si piticul Nicolas Pertusato se numarau printre bufonii de la curtea regelui Filip al IV-lea. In Las Meninas, Velazquez aseaza laolalta toate rangurile curtii spaniole, de la cel mai inalt statut pana la cel mai mic.
Conturata la usa din plan indepartat este silueta sambelanului reginei, al carui rol era asemanator cu pozitia oficiala detinuta de Velazquez la curtea regelui. Conduce privirea spectatorului si, probabil, pe cea a cuplului regal inspre incaperea alaturata. Bratul sau indoit marcheaza punctul de fuga al tabloului-unde se intalnesc liniile perspectivei. Conform regulilor perspectivei, se considera ca privitorul este pozitionat chiar in fata acestui punct-in dreapta pozitiei imaginare a regelui si reginei.
Regele Filip al Iv-lea si regina Mariana sunt prezentati in tablou indirect, ca reflexie in oglinda, dar posibil ca intrarea lor sa fie elementul care atrage privirile celorlalte personaje din tablou. Ideea de a marca indirect prezenta unui personaj in tablou poate sa fi fost inspirata de renumitul tablou al lui Jan Van Eyck, Casatoria sotilor Arnolfini, tablou care facea parte din colectia regala spaniola.
Las Meninas-detaliul oglinzii din fundal,ce reflecta chipurile regelui si a reginei
Diego Velazquez
sursa
Dupa moartea lui Velazquez, regele Filip al IV-lea a ordonat ca Crucea de Santiago, denotand rangul de cavaler conferit artistului, sa fie adaugata in tablou. Velazquez nu a primit acest titlu onorific pana in 1659, si este posibil ca Las Meninas sa fi facut parte din proiectul sau de demonstrare a nobilitatii, o premisa obligatorie pentru investirea titlului de cavaler.
Stilul de o libertate extraordinara al tuselor lui Velazquez este pus in evidenta in detaliul ce reprezinta chiar mana artistului, cu degetele elegant pozitonate pe pensula, accentuate de cateva urme de umbra si lumina.
Vezi si: Lucrari in stil bodegon
Bibliografie:- Revista Art Gallery, nr. 15, Editura De Agostini
- Wikipedia
Pentru alte colectii ale Editurii De Agostini, pe care le recomand cu incredere, accesati site-ul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu