[cinq] Sărutul în pictură - 5 reprezentări celebre

Sărutul în pictură a fost exploatat de artiștii din toate timpurile. Există nenumărate lucrări cu tema sărutului, însă pentru astăzi am ales primele cinci care au cel mai puternic impact vizual și emoțional asupra mea.

1. Sărutul, Henri de Toulouse-Lautrec, 1892

Sărutul lui Toulouse-Lautrec prezintă o scenă senzuală în care un cuplu este surprins într-un moment intim, cele două personaje fiind reprezentate sărutându-se în pat, într-o strânsă îmbrățișare. Se pare că este vorba de două prostituate înlănțuite într-un sărut pasional, deși, la prima vedere, trăsăturile incerte și tunsoarea masculină a personajului din dreapta ar putea înșela privitorul,  Un lucru deloc surprinzător, ținând cont de stilul de viață boem al artistului, care frecventa cu regularitate bordelurile, barurile și cabaretele pariziene, redând în lucrările sale personaje din pătura de jos a societății: dansatoare, prostituate, clovni, dresori de animale, tema cuplului feminin fiind reluată de mai multe ori. 

Interesant este stilul său pictural, dominat de linii drepte și contururi puternice. Deși nu pare, scena sărutului e pictată în ulei, probabil pe lemn. Artistul aplica deseori tușe lungi și subțiri de vopsea, lăsând să se întrezărească printre ele placa de lemn pe care picta. O mare parte a lucrărilor sale în ulei au un caracter schematic, sunt lipsite de picturalitate și pot fi ușor încadrate în categoria schițelor sau a desenelor.

Toulouse-Lautrec este unul dintre cei mai importanți pictori post-impresioniști. Din cauza unor probleme grave de sănătate, care l-au împiedicat să ducă o viață normală și să-și însoțească prietenii în activitățile lor obișnuite, Henri și-a găsit refugiul în arta sa, identificându-se mai degrabă cu oamenii din pătura marginală a societății. Artistul nu a dus lipsă de recunoaștere, fiind adesea rugat să creeze postere pentru spectacole celebre, cum erau cele de la Moulin Rouge. Lucrarea Sărutul face parte dintr-o colecție privată. 

2. Sărutul, Edvard Munch, 1896

Imaginea sărutului apare în multe dintre lucrările lui Munch, fiind legată de „ideea caracterului distructiv al pasiunii”[1]. Artistul considera că „pasiunea unei femei poate înrobi un bărbat, poate naște gelozie sau poate absorbi forța unui individ”[2] și că „femeia este precum focul, încălzește dar și consumă”[3]. Munch a folosit culori pale, asemănate de criticii vremurilor sale cu cele utilizate de un zugrav. 

Stanislaw Przybyszewski, prietenul și biograful artistului, a afirmat despre Sărutul lui Munch următoarele: „Observăm două personaje umane, ale căror fețe par să se contopească una în alta. Nu se mai poate distinge nicio trăsătură facială: tot ce putem vedea este punctul în care se contopesc, ce se aseamănă cu o ureche uriașă, devenită surdă datorită extazului sângelui. Pare a fi o baltă de carne topită: există ceva hidos în această imagine.”[4]

Munch a fost un pictor norvegian, precursor al expresionismului. Pictura Sărutul, realizată în ulei pe pânză, se află la Muzeul Munch din Oslo. 

 3. Sărutul, Gustav Klimt, 1907-1908

Un celebru sărut încremenit în timp și spațiu, doi tineri contopiți într-un singur trup, desprinși parcă de realitate, învăluiți de aura protectoare ca într-o celulă. Sărutul lui Klimt exprimă tandrețea și intimitatea în cuplu, dar și erotismul, prin simbolul falic evident care pe care trupurile celor doi îl formează. Artistul delimitează siluetele celor doi prin elemente geometrice, dreptunghiuri negre și gri de inspirație Art Nouveau în cazul bărbatului și motive organice circulare, inspirate din mișcarea Arts&Crafts, în cazul femeii, alături de spirale și linii șerpuite. Picioarele celor doi, vizibile fiind doar  cele ale tinerei, se sprijină pe o pajiște cu flori, realizată în stil decorativ, singurul element care face trimiteri către lumea reală. 

Lucrarea face parte din „perioada de aur” a artistului, marcată de introducerea în pictură a foiței de aur și a ornamentelor. Klimt s-a inspirat cu siguranță din mozaicul bizantin pe care l-a întâlnit în timpul călătoriei sale la Ravenna, covorul de frunze și flori fiind asemănat cu un mozaic pictat. Artistul a preluat și elemente din stilul decorativ abstract al simbolismului olandez și belgian, dar și din printurile japoneze, caracterizate prin figuri reprezentate schematic. Cele două personaje ar putea fi chiar artistul și iubita sa, Emilie Flöge, dar nu este un lucru confirmat. 

Pictor simbolist austriac, Klimt a fost și fondatorul grupării artistice numite Secesiunea vieneză. Lucrarea Sărutul, pictată în ulei pe pânză, este expusă la Galeria Belvedere din Viena.

4. Îndrăgostiții, Rene Magritte, 1928

Îndrăgostiții lui Magritte sunt surprinși în timpul unui sărut, dar nu e vorba de un sărut obișnuit, ci de unul în care fețele celor doi sunt înfășurate în bucăți de material menite să le ascundă chipul. Actul intim, pasional, se transformă astfel într-unul de izolare și frustrare, teme prezente frecvent în opera artistului. Vălurile care ascund figurile corespund interesului suprarealiștilor pentru măști și deghizări. Buzele nu se ating, privirile nu se întâlnesc, iar spectatorul-voyeur este privat de plăcerea de a observa spectacolul erotic dintre aceste personaje misterioase. 

Pictor belgian, René Magritte a fost unul dintre cei mai importanți reprezentați ai suprarealismului. Lucrarea Îndrăgostiții a fost pictată în ulei pe pânză și se află la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) de la New York.  

5. Sărutul, Pablo Picasso, 1969

Tema cuplului apare frecvent și în lucrările lui Picasso, în special în ultima sa perioadă de creație. Artistul folosește o paletă coloristică sumbră pentru a reprezenta nuduri și cupluri în momente de intimitate. Lucrările cu conținut evident sexual exprimă vitalitatea și erotismul artistului, care, în ciuda vârstei sale, el apropiindu-se de 90 de ani în momentul realizării acestei picturi, simte că mai are multe de spus și de trăit: „Am din ce în ce mai puțin timp și din ce în ce mai multe de spus”[5]. Pentru artist, timpul devine foarte prețios, existența sa fiind de acum marcată de frica de a nu irosi niciun moment.

Sărutul din 1969 prezintă un bătrân cu început de chelie și barbă căruntă, sărutând pasional, aproape violent, o tânără femeie. Capetele celor doi ocupă trei sferturi din suprafața pânzei. Figurile lor parcă se contopesc, gurile aproape mușcă în graba de a trăi, de a simți, de a experimenta senzații noi alături de persoana iubită. Ochii mari, aproape ieșiți din orbite ai bărbatului, exprimă conflictul sfâșietor dintre trupul care îmbătrânește, îndreptându-se către moarte și spiritul tânăr, plin de dorințe, care nu e pregătit să părăsească încă această lume a plăcerilor. Picasso s-a inspirat evident din relația sa cu Jacqueline Rocque, pe care a luat-o de soție în 1961, la vârsta de 80 de ani. Devotat în totalitate noii sale iubiri, artistul a finalizat în decurs de un an nu mai puțin de 70 de portrete, atât abstracte, cât și figurative, dedicate tinerei sale neveste.

Deși este cel mai important reprezentant al cubismului, lucrările sale din ultima perioadă de creație abordează un stil diferit, artistul devenind precursorul neo-impresionismului. Lucrarea Sărutul bănuiesc că a fost realizată în ulei pe pânză. În prezent se află la Muzeul Picasso din Paris.

Sursa imagini: 1,2,3,4,5
[1], [2], [3], [4]: Expresionismul, Editura Aquila, Oradea, 2008
[5]: http://web.guggenheim.org/