Să dau sau nu la Istoria Artei? - partea a II-a

Un comentariu la postarea acesta m-a uimit și m-a făcut să mă întristez puțin. Blogul meu este pro arte și nu și-a propus niciodată să îndepărteze oamenii de acest domeniu, ci dimpotrivă, să-i atragă. Am recitit ce-am scris în postarea respectivă  și mi-am dat seama că am prezentat doar o parte a adevărului, cea care mi-a convenit în acel moment, vărsându-mi năduful pe baza stresului ultimelor examene și a deciziilor pe care urma să le iau atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Anul în care am terminat Facultatea de Arte a fost pentru mine un an plin de premiere, de evenimente importante care și-au pus amprenta asupra viitorului meu, un an plin de stres, emoții, incertitudini, lupte interioare, schimbări și împliniri. În anul respectiv am decis să părăsesc atât Timișoara, cât și artele în favoarea orașului meu natal, m-am căsătorit, m-am mutat împreună cu soțul meu și m-am angajat într-o multinațională cu scopul de a deveni inginer. Trecerea de la arte la inginerie a fost, după cum probabil vă imaginați, o adevărată provocare, un exercițiu de curaj și rezistență psihică. Am fost nevoită să las deoparte cărțile, picturile, culorile și pensulele, pentru o lume competitivă, agitată, un fel de mini-junglă în care trebuie să te lupți cu lei, tigrii, șerpi și alte lighioane nu doar ca să supraviețuiești, ci și ca să demonstrezi că ești mai bun ca alții. E o luptă continuă, mai mult la nivel psihologic, sunt nevoită să învăț din mers, să lucrez contra-timp, să interacționez cu foarte mulți oameni din toate clasele sociale, să-mi păstrez mintea limpede și să mă gândesc foarte bine la ceea ce îmi doresc în continuare de la viață. Unde sunt și unde vreau să ajung, ce e important pentru mine, care îmi sunt prioritățile. Fie că voi rămâne pe mai departe în acest domeniu, fie că nu, timpul petrecut până acum în această firmă m-a făcut să privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă. Chiar dacă mi-a fost și încă îmi este greu, recunosc că hopurile pe care le-am trecut m-au întărit și mi-au modelat caracterul și încă distracția nu s-a terminat.

Așa că simt nevoia să corelez experiența mea din jungla multinaționalei cu domeniul aparent opus al istoriei artei. Recitind postarea buclucașă, care pare și este scrisă cu toată sinceritatea, îmi aduc bine aminte ce am simțit atunci, cât de frustrată și nefericită eram. Aveam nevoie de un serviciu stabil, vroiam să rămân în Timișoara, dar artele și facultatea nu îmi ofereau nici o oportunitate de a lucra și de a câștiga bani. Dar ia să privim lucrurile și altfel.

Dragi absolvenți de liceu care doriți să urmați Facultatea de Istoria Artei,

Nu are rost să dați la Istoria Artei dacă nu vă place arta, asta e clar. Și dacă sunteți leneși, plângăcioși, arțăgoși, inhibați, neserioși, așteptând să vă cadă mura în gură fără să mișcați un pai. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar mura nu o să vă cadă niciodată în gură, la oricare facultate de pe planeta asta vă veți duce. Pentru că dacă vă doriți neapărat mura, trebuie să luptați pentru ea, orice ar presupune lupta asta. Dacă vă place arta și numai arta, nu vă sfătuiesc să urmați de exemplu contabilitatea, pentru că pe urmă asta veți face cinci zile pe săptămână, de la 8 la 17. Iar contabilitatea nu are nimic de-a face cu arta, oricât de bine s-ar plăti. Mai concret, câteva sfaturi care nu se potrivesc numai pentru Istoria Artei, ci pentru orice domeniu vă place:

1. Clarifică-ți scopurile pe plan profesional. Cei mai mulți dintre noi, după ce terminăm liceul, nu știm exact ce vrem să facem pe viitor și ne înscriem la o facultate despre care am auzit noi că ar fi bună, într-un domeniu despre care am auzit noi că s-ar face bani. Așteptăm ca facultatea să ne ofere ceva uau!, un viitor strălucit, un job bun, vrem să ne motiveze, să ne modeleze, să ne atragă, să ne gâdile orgoliul. Și pe urmă suntem dezamăgiți să nimerim într-un loc cu care nu avem nimic în comun, învățăm niște chestii care habar nu avem la ce folosesc și devenim deprimați și dăm vina pe sistem. Facultatea nu are obligația să îți ofere nimic. Poți să intri prost și să ieși și mai prost, dacă tu așa vrei. E treaba ta să știi ce vrei să obții în viață, care e aria în care vrei să te învârți, ce ți se potrivește, apoi să tragi tu de la facultate toate informațiile și beneficiile pe care le poți obține. Fără rușine și fără limite. Pentru că dacă tu nu te zbați pentru tine, nu ești interesat de subiect și nu te strofoci să înveți ceva, nici sistemul, nici profesorii, nici cărțile nu o să se dea peste cap să te învețe și să te modeleze în vreun fel. Dacă oferi pasivitate, vei primi pasivitate și ignoranță în schimb. Dacă nu ești hotărât ce carieră ți se potrivește, cred eu că este foarte bine să-ți iei un an liber după liceu, să lucrezi ceva temporar și să îți clarifici foarte bine în minte ceea ce vrei să faci. Apoi să-i dai bătaie cu toate forțele înainte, avânt mereu înaintea ochilor scopul tău. Și-atunci vei știi că dacă cursul care te interesează nu este bine structurat, vei obține o bibliografie bună sau vei discuta cu profesorul și îi vei spune părerea ta.

2. Încetează să te mai plângi de orice. În firma la care lucrez nu te ascultă nimeni dacă te miorlăi, chiar dacă ai maximă dreptate. Nu știi să faci, colegii nu te ajută, nu ai destule informații, proiectul e prea greu pentru tine, nu ți s-a explicat nimic, pe nimeni nu interesează aceste aspecte. Treaba ta este să rezolvi probleme, să găsești soluții, să fii pro activ, chiar dacă colegii te ignoră, habar n-ai de proiectul care ți s-a dat, iar pe deasupra ți s-a mai stricat și calculatorul. Descurcă-te! Lucrurile trebuie făcute, iar dacă tu nu ai destulă imaginație, dorință de a învăța și rezistență psihică, vor găsi pe altul care are toate acestea. Și credeți-mă, timpul ăla pe care îl pierdem plângându-ne, dând vina pe sistem, pe profesori, pe cursuri, pe colegi, pe țara în care trăim, îl putem folosi într-un mod constructiv, fiind creativi, găsind soluții și îndreptându-ne spre scopul măreț și bine definit pe care ni l-am propus. Gândind, făcând ca lucrurile să se întâmple în favoarea noastră. Nu ești mulțumit cu cât ți s-a predat la un curs, pune mâna și citește o carte și încă o carte, până simți că ți-ai primit răspunsurile. Caută răspunsurile în altă parte, la alți oameni din domeniu care sunt dispuși să comunice cu tine, caută informații pe internet, discută cu colegii. Nici dacă te-ai duce să studiezi în Franța, Anglia sau America, nu vei primi totul pe tavă, vei găsi și acolo lipsuri și neajunsuri și nu vei fi poleit cu aur de cum vei ieși de pe băncile facultății. Și nu vei fi cu nimic apreciat dacă te vei plânge de orice. Putem să găsim în mediul înconjurător o mie de factori care ne-au împiedicat să reușim în viață, dar asta înseamnă să ne spălăm pe mâini de orice responsabilitate, să luăm responsabilitatea și să o punem pe umerii a tot ce ne înconjoară și să zicem despăgubiți de orice vinovăție că n-am reușit din cauza universului, a guvernului, a vremii nefavorabile și a drumurilor din țara asta nasoală în care trăim.

2. Comunică. Dacă ar fi să aleg un singur sfat pe care să-l dau cuiva, cu siguranță asta aș spune. În ziua de azi, în orice domeniu ai lucra, fie că ești jurnalist, economist, pictor sau cosmeticiană, ești nevoit să interacționezi cu oameni. Mulți oameni. Așa că fă-ți prieteni, vorbește cu colegii, intră în vorbă cu colegii din ani mai mari, discută cu profesorii, pune întrebări, fii activ la cursuri, fii interesat de subiectele care se dezbat, comunică, leagă relații. Dacă ai ocazia să interacționezi cu o personalitate din domeniul care te interesează, nu rata ocazia să-i pui întrebări. Care sunt lucrurile care-i plac și îi displac la jobul pe care îl are, care ar fi cele mai importante trei sfaturi pe care poate să ți le dea ca să-i calci pe urme, care sunt momentele favorite din cariera lui, ce ar schimba dacă ar putea în decursul carierei lui, ce cărți definitorii ar putea să-ți recomande. Poți să propui chiar tu întâlniri în cadrul facultății tale cu oameni pe care îi admiri. Chiar dacă unii vor refuza, cu siguranță se vor găsi alții care îți vor oferi mult mai multă valoare decât te aștepți. Persoanele deschise, interesate, dornice să învețe, sunt foarte bine văzute, acest lucru poate să îți deschidă multe uși. Dacă ești introvertit ca mine și speriat de orice contact cu persoanele necunoscute, apucă-te să lucrezi cu tine, că altfel n-ai nicio șansă. Și nu te speria de gafele pe care le vei face, cu toții pățim din astea.

3. Ia tu inițiativa. De câte ori nu am spus plină de frustrare că nimeni nu face nimic, că nu se face aia și aialaltă. Totuși niciodată nu am preluat eu inițiativa. Nu m-am dus la vreun profesor să-i spun că eu vreau un anumit lucru, nu am demarat înființarea unei reviste online de exemplu, nu am venit cu inițiativa realizării unei expoziții, nu m-am oferit voluntară la muzeu. Îmi doream toate aceste lucruri, dar așteptam ca alții să le facă, să mi le ofere și trăiam cu frustrarea și nefericirea că pe nimeni nu interesează. Pentru că toată lumea gândea ca mine. Nu e de mirare că majoritatea postărilor de pe acest blog le-am scris înainte de a intra la arte, când eram mult mai determinată să obțin ceea ce vreau. Apoi am lăsat totul baltă, speriată de responsabilitatea pe care o implică și de părerea altora. Am învățat ceva din toate astea și pe viitor nu voi ma aștepta ca lucrurile să se întâmple, ci le voi face eu să se întâmple dacă voi dori ceva cu adevărat.

4. Du lucrurile până la capăt. Nici nu pot să vă spun câte proiecte legate de domeniul artistic am început și la primul mic hop le-am lăsat baltă. Blogul, colaborarea cu ArtClue, colaborarea cu Free Bird, colaborarea cu Ceasca de Cultura, învățământul și probabil mai găsesc și altele, dar mă opresc aici. Oportunități am avut și probabil aș fi avut și mai multe, dar nu am dus nimic până la capăt. Nimic. Din frica de necunoscut, din comoditate, din lașitate și din alte o sută de mii de motive. Nu faceți ca mine. Peste tot vă veți lovi de oameni mai puțin plăcuți, de chestii pe care nu le știți, de critici. Acceptați-le și mergeți mai departe. Nici o bătălie nu e pierdută, până când nu renunți de bună voie. Și dacă renunți de bună voie, înseamnă că nu vrei lucrul respectiv cu adevărat așa că nu te mai plânge.

5.  Începe odată! Ai o idee pe care o tot rumegi de ceva vreme și vrei să o materializezi, vrei să dai drumul la un proiect, dar mereu aștepți momentul potrivit, în care să fii mai pregătit, să ai totul sub control? Ei bine, momentul ăla nu va venii niciodată. Fie că vrei să pui bazele unui blog, a unui proiect expozițional, să scrii un articol, o carte, să pictezi sau orice altceva îți trece prin cap, fă-o acum! Nu mai aștepta să înveți mai multe, căci cel mai ușor înveți din mers. Nu poți anticipa toate problemele care pot apărea, așa că cel mai bine e să le confrunți atunci când apar. Urmăresc multe bloguri și canale YouTube și știți ceva? Cel mai mult îmi plac postările și video-urile de început. Pentru că sunt pline de entuziasm, de sinceritate, sunt mai puțin studiate pe toate părțile, sunt mai autentice. 

6. Reacționează! Vezi ceva ce nu-ți convine, cineva face ceva ilegal? Fă ceva, nu sta ca mutul în banca ta, plângându-ți de milă. De câte ori nu am venit la cursuri și ia profesorul de unde nu-i. Credeți că am zis ceva? Da de unde. M-am retras ca melcul în cochilie și i-am lăsat să-și facă de cap pe seama mea. Doar eu și colegii mei am avut de pierdut, restul erau bine mersi. Doar simplu fapt că spui, că atragi atenția, că arăți că ai observat neregula și că îți pasă, face mult mai mult decât îți imaginezi. Nu trebuie să dai pe nimeni în judecată, doar simplul fapt că arăți că ai șira spinării, că îți cunoști drepturile și că nu te lași călcat în picioare are rezultate uimitoare. Dacă lucrurile nu se rezolvă, mergi la decan, cere suportul colegilor, dar nu lăsa lucrurile să treacă fără să faci nimic. Chiar dacă presupune un consum mai mare de energie și mai multă bătaie de cap. Tu știi ce vrei să obții și ce ești dispus să înduri sau să treci cu vederea.

7. Citește. Profită de biblioteca facultății, unde găsești cărți rare, scumpe, pline de informații. Nu le ocoli, răsfoiește-le, culegeți informații. Un om informat e un om puternic. Dezvoltă-te în domeniul în care vrei să activezi, construiește-ți o bază solidă, umple-ți golurile pe care le ai, fii mai bun ca ceilalți. Dar nu învăța mecanic, trece prin prisma gândirii tot ce citești, pune-ți întrebări, învață să susții orice afirmație cu argumente solide.

8. Caută oportunități. Interesează-te de instituțiile din domeniul tău, de publicații, oferă-te voluntar, implică-te în ONG-uri. Studiază piața muncii sau crează-ți chiar tu jobul ideal. Chiar dacă ușile ți se vor închide în nas, intră pe fereastră, fii insistent. La un moment dat se va găsi cineva interesat de tine și îți va oferi o șansă. Uneori un refuz poate fii echivalentul unui test, iar dacă mai încerci odată sau de zece ori înseamnă că ești determinat și știi ce vrei, iar asta va fii în avantajul tău. Nimeni nu vrea să lucreze cu oameni care se lasă ușor.

Lista rămâne deschisă. Sper că v-am fost de folos și v-am convins că dacă vrei un job în Istoria Artei sau în oricare domeniu, depinde de tine și doar de tine să-l obții. Și în ziua de azi nu prea contează ce facultate ai, ci cum te formezi ca persoană și cât de determinat ești să obții ceea ce vrei.