Stilul baroc a apărut în secolul al VII-lea sub influența Bisericii Catolice. Datorita neregulilor din sînul bisericii, a taxelor mari și a indulgențelor, în secolul al VI-lea a fost inițiată Reforma, care susținea întoarcerea la formele primare ale creștinismului. Mișcarea a luat o asemenea amploare, încît Biserica Catolică s-a văzut nevoită să reacționeze pentru a-și redobîndi puterea. Astfel a luat naștere o altă mișcare, Contrareforma, care avea rolul de a călăuzi credincioșii înapoi către catolicism. Papalitatea s-a folosit de toate mijloacele pe care le avea la îndemînă pentru a-și atinge scopul. Arta a devenit o unealtă perfecta pentru a surprinde, pentru a atrage și pentru a manipula oamenii de rînd.
Arta a intrat astfel sub dominația Bisericii Catolice, care a cheltuit sume impresionante pentru ridicarea unor noi edificii de cult. Artiștii erau nevoiți să respecte reguli stricte referitoare la creațiile lor. Fațadele bisericilor trebuiau să-l năucească pe privitor, pictura trebuia să înfățișeze scene religioase într-un mod cît mai realist, astfel încît credinciosul să simtă că ia efectiv parte la momentul biblic prezentat. Astfel a luat naștere un nou curent artistic denumit mai tîrziu baroc.
În perioada barocului, s-au remarcat doi mari arhitecți: Francesco Borromini și Gian Lorenzo Bernini. Acum ne vom concentra atenția asupra frumoasei biserici în stil pur baroc, San Carlo alle Quattro Fontane, opera celebrului Borromini.
Borromini a primit comanda în 1634 de la cardinalul Francesco Barberini, iar edificiul a fost finalizat în 1646. Biserica a fost destul de dificil de construit, fiind amplasată într-un loc strîmt, la intersecția străzii Pia cu strada Felice. În cele patru colțuri ale clădirilor se află patru fantîni, de unde și denumirea de Quattro Fontane.
Fațada bisericii este încărcată, prezentînd jocuri de plinuri și goluri. Borromini a reinterpretat elementele clasice ale templului grecesc, efectul fiind unul impresionant. Biserica prezintă o cupolă elipsoidală, care nu se poate vedea din exterior datorită locului îngust în care e așezat edificiul.
Borromini nu a simțit nevoia să decoreze puternic interiorul, considerînd că arhitectura pură poate să treansmită mesajul dorit. Observăm cupola elipsoidală, specifică barocului, inspirată de cea sferică a Panteonului.
Cînd am învățat la școală de această biserică, îmi imaginam că interiorul ei este imens. Am fost surprinsă să constat că are dimensiuni reduse și că înăuntru domnește o atmosferă intimă, plăcută.
Și în final, cele patru fîntîni care străjuiesc intersecția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu