23 septembrie 2011

Amor sacru și amor profan - Tițian

Tițian (1480-1576) a fost unul dintre cei mai importanți pictori venețieni din secolul al XVI-lea, ajungînd să lucreze pentru Papa Paul al III-lea, Sfîntul Împărat Carol Quintul al Romei și Regele Filip al II-lea al Spaniei.

Amor sacru și amor profan este o frumoasă scenă pictată de artist la începutul carierei sale, în jurul vîrstei de 25 de ani, influiențat fiind de lucrările lui Giorgione. De-a lungul timpului au fost sugerate diferite interpretări ale tabloului, iar titlul sub care îl cunoaștem astăzi i-a fost atribuit abia în secolul al XVIII-lea, cînd s-a făcut inventarul colecției Borghese.

Amor sacru și amor profan, 1514
Tițian
ulei pe pînză, 118x279 cm
Galeria Borghese, Roma

Lucrarea a fost comandată de către funcționarul venețian Niccolo Aurelio, al cărui simbol heraldic este reprezentat pe sarcofag, deasupra șuvoiului de apă. Tabloul a fost realizat pentru a sărbători nunta sa cu Laura Bagarotto.

 detaliu

 detaliu
Pictura prezintă două femei cu înfățișare asemănătoare, una îmbrăcată într-o amplă rochie albă și una semi-nudă, așezate deasupra unui sarcofag-fîntînă. În mijlocul lor îl recunoaștem pe Cupidon, zeul înaripat al dragostei. În fundal se observă un peisaj liniștit, scăldat într-o lumină blîndă.

Femeia în alb ar putea fi Laura Bagarotto, iar cea semi-nudă, zeița Venus care o inițiază în tainele amorului. Dacă e să ne luăm după titlul actual, femeia îmbrăcată, ținînd mîna pe o cutie de bijuterii, reprezintă dragostea profană, iar cea din dreapta, avînd în mînă o lampă pentru ritualuri, reprezintă dragostea sacră. Dacă ne uităm cu atenție la peiasjul din spatele celor două femei, observăm că în stînga este înfățișată o cetate și un cavaler călare ce urcă drumul muntos, iar în partea cealaltă e o cîmpie unde pasc oile, o apă și turnul unei biserici.

 detaliu

Referitor la tema nupțială a tabloului, femeia îmbrăcată ține în mînă o coroană de mirt, planta sacră a zeiței Venus simbolizînd dragostea conjugală, iar pe sarcofag este așezat un trandafir, tot un simbol al iubirii. În partea stîngă, pe fundal, se observă un cuplu de iepuri simbolizînd fertilitatea. Dacă ne uităm cu atenție în partea opusă, apare un singur iepure fugărit de un cîine de vînătoare. Ce ar trebui să însemne asta?

De cînd mi-am dat seama că cele două femei sunt așezate pe un sarcofag, m-am întrebat ce l-a făcut pe Tițian să introducă un obiect funerar într-un tablou care celebrează dragostea conjugală. Explicația ar fi faptul că Nicolo Aurelio tocmai aflase de moartea tatălui său, Bertuccio Aurelio, un fapt trist, care nu a putut fi trecut cu vederea.

Bibliografie: Revista Art Gallery, nr. 28, Editura De Agostini, site-ul Galeriei Borghese, wikipedia

2 comentarii:

Roxie spunea...

Foarte frumos. De cand asteptam astfel de posturi :)

Rodica Cretu spunea...

Se pare ca mijloacele cu care se exprima pictura sunt mult mai complexe decat cele ale literaturii.
Cele doua femei:
1. cea in alb, sotia sau viitoarea sotie, cea care-i va aduce bogatie (vezi talerul adanc si plin de bogatii), putere (calul de pe sarcofag) si o pozitie sociala (cetatea din spate)dar care nu va sti sa-i trezeasca amorul profan (manusile, faptul ca-i imbracata toata in alb);
2. si cea din drapta, adevarata pasiune, cea care nu are bogatii (modestul taler gol de pe sarcofag), cu radacini sociale modeste ( pajistea cu oi din spate) dar care-i poate darui dragoste carnala ( goliciunea trupului, mantia rosie aruncata pe spate) si al carui trup il pretuieste (tuturoiul de apa cu un debit sanatos), un trup ce-i poate darui copii ( lacul din spate asezat in dreptul bazinului femeii, pitti-ii de pe sarcofag).Chiar si Amor este pozitionat spre dreapta, cu toate ca tot acolo in spate se vad turlele unei biserici(pacatul comis). Faptul ca sarcofagul este asezat in spatele femeilor ma face sa cred ca prin ele Niccolo isi va 'dobandi nemurirea(fie prin merite fie prin descendenti) chiar daca, chiar ele vor fi cele care-l vor pune in mormant. S-ar putea ca amorul profan a lui Niccolo sa fi fost cunoscut de toata lumea la data nuntii, iar subiectul sa fi fost doar un semn de atentionare din partea pictorului ( amorul sacru poarta manusi, iar manseta staga este de culoare rosie).