Tițian (1480-1576) a fost unul dintre cei mai importanți pictori venețieni din secolul al XVI-lea, ajungînd să lucreze pentru Papa Paul al III-lea, Sfîntul Împărat Carol Quintul al Romei și Regele Filip al II-lea al Spaniei.
Amor sacru și amor profan este o frumoasă scenă pictată de artist la începutul carierei sale, în jurul vîrstei de 25 de ani, influiențat fiind de lucrările lui Giorgione. De-a lungul timpului au fost sugerate diferite interpretări ale tabloului, iar titlul sub care îl cunoaștem astăzi i-a fost atribuit abia în secolul al XVIII-lea, cînd s-a făcut inventarul colecției Borghese.
Amor sacru și amor profan, 1514
Tițian
ulei pe pînză, 118x279 cm
Galeria Borghese, Roma
Lucrarea a fost comandată de către funcționarul venețian Niccolo Aurelio, al cărui simbol heraldic este reprezentat pe sarcofag, deasupra șuvoiului de apă. Tabloul a fost realizat pentru a sărbători nunta sa cu Laura Bagarotto.
detaliu
detaliu
Pictura prezintă două femei cu înfățișare asemănătoare, una îmbrăcată într-o amplă rochie albă și una semi-nudă, așezate deasupra unui sarcofag-fîntînă. În mijlocul lor îl recunoaștem pe Cupidon, zeul înaripat al dragostei. În fundal se observă un peisaj liniștit, scăldat într-o lumină blîndă.
Femeia în alb ar putea fi Laura Bagarotto, iar cea semi-nudă, zeița Venus care o inițiază în tainele amorului. Dacă e să ne luăm după titlul actual, femeia îmbrăcată, ținînd mîna pe o cutie de bijuterii, reprezintă dragostea profană, iar cea din dreapta, avînd în mînă o lampă pentru ritualuri, reprezintă dragostea sacră. Dacă ne uităm cu atenție la peiasjul din spatele celor două femei, observăm că în stînga este înfățișată o cetate și un cavaler călare ce urcă drumul muntos, iar în partea cealaltă e o cîmpie unde pasc oile, o apă și turnul unei biserici.
detaliu
Referitor la tema nupțială a tabloului, femeia îmbrăcată ține în mînă o coroană de mirt, planta sacră a zeiței Venus simbolizînd dragostea conjugală, iar pe sarcofag este așezat un trandafir, tot un simbol al iubirii. În partea stîngă, pe fundal, se observă un cuplu de iepuri simbolizînd fertilitatea. Dacă ne uităm cu atenție în partea opusă, apare un singur iepure fugărit de un cîine de vînătoare. Ce ar trebui să însemne asta?
De cînd mi-am dat seama că cele două femei sunt așezate pe un sarcofag, m-am întrebat ce l-a făcut pe Tițian să introducă un obiect funerar într-un tablou care celebrează dragostea conjugală. Explicația ar fi faptul că Nicolo Aurelio tocmai aflase de moartea tatălui său, Bertuccio Aurelio, un fapt trist, care nu a putut fi trecut cu vederea.
