Galerista, Wendy Holden

Am remarcat-o imediat printre recomandările de carte dintr-o revistă glossy și am știut că o voi savura din plin. Ador arta și ador chick-lit-ul, iar cînd cele două se combină, rezultă ceva delicios, amuzant și plin de ironie, o carte (for chicks only) pe care nu o mai poți lăsa din mînă. Cel puțin mie așa mi s-a întîmplat.

Scriitoarea britanică Wendy Holden a luat contact cu arta de la o vîrstă fragedă, descoperindu-și de mică pasiunea pentru desen. În anii adolescenței a fost preocupată de istorie, de unde  interesul ei avid pentru portretele Tudorilor, realizate de Holbain. De-a lungul timpului i-au atras atenția și operele pre-rafaeliților. Datorită călătoriilor în sudul Franței, a luat contact cu arta modernă, pe care a început să o colecționeze. A participat la numeroase licitații, iar cînd a avut ocazia a dat frîu liber pasiunii sale pentru desen, realizînd portrete, în special caricaturi. Scepticismul autoarei la adresa artei contemporane reiese foarte clar din ultimul ei roman.

Romanul Galerista debutează cu momentul în care celebra operă de artă Protezeu înlănțuit, semnată de copilul teribil al artei, Zeb Spaw, realizată din cinci proteze de plastic aurite legate cu o sfoară, e cumpărată la licitație cu 20 de milioane de lire de către Fuchsia Slummp, marea patroană a artelor, care se folosește de tinerii artiști după bunul ei plac.

Pe de altă parte, galerista Alice lucrează la Galieria Palladio, unde se vinde doar artă de dinainte de 1950, deoarece atît ea, cît și șeful ei disprețuiesc arta contemporană. Dan este un portetist ratat, care locuiește într-un sat din apropierea Londrei și predă ore de pictură după model în clădirea Primăriei, dorindu-și cu ardoare să deină un artist celebru. Maeve, soția celebrului solist al trupei Boyfriend, locuiește într-un conac grandios și e pasionată de pictura abstractă. Soarta îi aduce pe cei trei împreună dar nu oriunde, ci pe Gold Street, regatul deplin al artei contemporane, unde se află toate galeriile de top și unde se perindă ca la ei acasă critici de artă, artiști de renume, jurnaliști, dar cel mai important, miliardarii din toată lumea.

Timp de un an, Wendy Holden a studiat scena artei contemporane, urmărind cu mare atenție toate jocurile din culise. A întîlnit, după cum era de așteptat, numeroase personaje bizare, cum ar fi femeia care pictează cu sînii, artiști îmbogățiți peste noapte, scandaluri mondene, expoziții aparent fără sens, patroni ai artelor snobi, plini de bani și de operații estetice. Studiind îndeaproape vaci tăiate pe jumătate, obiecte găsite în gunoi, paturi nefăcute și alte ciudățenii cu pretenții de operă de artă și preț exorbitant, autoarea ridică un semn de întrebare cu privire la limita fragilă dintre arta adevărată care merită admirată, studiată și cumpărată și spectacolul fără valoare care are doar rolul de a șoca și de a stoarce bani de la persoanele necunoscătoare.

Artiștii conturați în roman și operele lor de artă reprezintă adevărate surse de amuzament. Celebrul Zeb Spaw expune toalete, cărucioare de supermarket, paturi de spital și vibratoare, toate aurite cu spray, purtînd denumiri foare inspirate cum ar fi Mîna dreaptă a tatălui și Mîna dreaptă a tatălui II. Rivala sa este Sharon Aura, creatoarea Preșului mizantrop, al dalei cu vomă denumită Ce-am făcut sîmbătă noapte, al panolului cu obiecte găsite, Ce văd ochii și găsește mîna a unei instalații video al cărei titlu vă las să îl aflați din roman. Autoarea ne prezintă și alți artiști talentați, cum e Hero Octagon cu seria ei Falusiform, Balthazar Ponce cu piatra acoperită cu șuvițe de păr, Emphathy Collective cu Piticul Țîță, Cruz Backhausen cu Cenușăreasa (o abordare pshio-sexuală a basmului).

Romanul este presărat cu ironie la adresa limbajului de lemn al criticilor de artă, doldora de neologisme și inaccesibil omului de rînd. Iată comentariul galeristei Alice referitor la o oarecare operă de artă: „Cînd spun că e interesantă [...], mă refer la modul în care respectă principiul rațiunii bisimetrice. Are o unitate conceptuală uimitoare. Specificul instalației locale permite narațiunii închise să ridice întrebări fundamentale privind rețeaua motivațională. atît a artistului, cît și a noastră.”

Sedusă de această lume fascinantă a artei contemporane, Wendy Holden nu s-a lăsat pînă nu a realizat o expoziție reală denumită angry_with_britain, la o galerie din Londra, cu așa-zisele lucrări ale celebrului ei personaj, Zeb Spaw. Pentru scurt timp, londonezii au putut admira toaleta aurită (Flash in the pan), indispensabilii supradimensionați (Pants), căruciorul aurit  (Phoebus), alături de alte lucrări semnificative. Catalogul expoziției îl puteți vedea aici.

Pe lîngă faptul că romanul repezintă o satiră la adresa artei contemporane, este o lectură plăcută, ușoară și relaxantă. Spor la citit!