25 octombrie 2010

Portrete

Odată cu trecerea timpului am învățat să apreciez lucruri care altădată mă lăsau indiferentă, am învățat să privesc cu alți ochi oamenii de pe stradă, am învățat să prețuiesc natura minunată din jurul meu și clădirile vechi pe lângă care treceam grăbită, fără să încerc să le cunosc povestea. La fel s-a întâmplat și în relația mea cu arta. Ceea ce ignoram sau nu înțelegeam altădată acum mă inspiră și mă îndeamnă să aflu mai multe.


Lica, Ștefan Luchian

Îmi aduc aminte că în adolescență, răsfoind câteva albume de artă, printre care unul cu lucrările lui Van Dick, mă întrebam de ce acele tablouri ciudate, cu personaje atât de diferite față de noi, atât ca fizionomie, cât și ca vestimentație, sunt atât de importante și de valoroase. Nu știam cum să le privesc și ce să înțeleg din ele. Dobândind mai multe cunoștințe de istoria artei, am realizat că portretele sunt extrem de interesante și cuprind numeroase semnificații.

Începând cu Renașterea, datorită progreselor tehnologice și descoperirilor geografiece, biserica și-a pierdut din autoritate, luând naștere o cultură laică, orientată spre cunoașterea vieții și a omului. A scăzut astfel interesul pentru picturile cu caracter religios, fiind la mare căutare portretele. Este foarte interesant de observat modul în care erau reprezentați intelectualii acelor vremuri, hainele pe care le purtau, felul în care priveau, modul în care își țineau mâinile. Pictorii trebuiau să redea cu mare grijă personalitatea și caracterele psiholigice ale celor care pozau, evidențiind calitățile acestora, cât și statutul important pe care îl dețineau. Dacă persoana care comanda portetul nu era mulțumită de [citește mai departe pe Free Bird].

Niciun comentariu: