Castelul Peleș - dragoste la prima vedere

Inițial vroiam să scriu despre Castelul Peleș pe Free Bird, dar Aventurierul nostru a ajuns  deja la Sinaia, locul în care se încheie călătoria și a descris castelul în jurnalul de călătorie. Nu-i nimic, îmi voi exprima aici entuziasmul și încântarea, pentru că am venit de acolo foarte impresionată.

În raport cu palatele și castelele din Europa pe care le-am vizitat (Schonbrunn, Hofburg (Austria), Windsor (Anglia), Versailles, Blois, Chambord (Franța), Castelul Praga (Cehia)), Peleșul ocupă din punctul meu de vedere, un loc fruntaș. Se pare că și alții cred la fel. M-a fermecat încă din momentul în care i-am zărit silueta  elegantă printre frunzele copacilor, în timp ce urcam panta din pădure (deși m-au cam speriat afișele cu „Zonă frecventată de urși”). Îmi venea să îi fac o mulțime de poze, să nu pierd nimic din imaginea minunată care mi se oferea.

Tarife de vizitare

Curtea exterioară a nu este mare, dar e presărată cu o mulțime de sculpturi. Nu am avut timp să le admir pe toate. La început, tarifele de vizitare mi s-au părut enorme, dar mi-am dat seama că sunt absolut justificate, mai ales că în prețul biletului este inclus și un ghid care îți explică tot cu multă răbdare și îți răspunde la întrebări. Tarifele sunt stabilite pe etaje (în jur de 20 RON un etaj), un tur complet fiind 70 RON. Studenții și beneficiarii cardului Euro <26 au reduceri substanțiale. Etajele I și II sunt cele mai frumoase, nu trebuie ratate. Încăperile etajului III sunt mai modeste, dar merită și ele văzute. Faptul că ți se oferă ghid mi se pare un lucru extraordinar. Pentru asta, în străinătate trebuie să scoți din buzunar destui bani în plus sau să te mulțumești cu un audio-ghid.

Istoria castelului

Castelul a fost reședința de vară a regilor României, construit la dorința lui Carol I, între 1873 și 1914, după planurile arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman, decorat de J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.

În 1866, Carol I a fost ales rege al României. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte numit Podul Neagului, iar regele a rămas impresionat de frumusețea zonei. În 1872, a cumpărat aici 1000 de pogoane de teren, iar un an mai târziu au început lucrările pentru amenajarea terenului, în vederea ridicării castelului. La amenajarea terenului au lucrat 300 de muncitori și lucrările au durat  doi ani, din cauza alunecărilor de teren și a cursurilor subterane de apă. În 1875 s-a pus piatra de temelie a castelului, iar inaugurarea a avut loc în 1883. Familia regală locuia aici din mai până în noiembrie. Cea mai importantă vizită a fost cea a împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896.

De-a lungul timpului, castelul a suferit modificări, ajungând la forma actuală în 1914, anul morții regelui Carol I. Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Peleșul putea  fi vizitat încă de pe vremea regelui Carol I. În 1953 a devenit muzeu. În prezent este proprietatea privată a Casei Regale.

Peleșul, un castel modern

Castelul are 160 de camere și 30 de băi. Deasupra holului de onoare se află un plafon mobil din sticlă, acționat cu ajutorul unui motor electric, care le permitea locuitorilor să admire cerul senin de vară. Încă de la început, castelul avea încălzire centrală, în spatele fiecărui șemineu aflându-se câte un calorifer. Castelul este dotat și cu un lift de două persoane și aspiratoare de paf, toate funcționând și astăzi. Datorită uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel electrificat din Europa.

Poze, poze și iar poze

 

Interiorul castelului este absolut fenomenal. Încăperile sunt decorate cu lemn sculptat în detaliu, cu  uriașe oglinzi venețiene, nenumărate vitralii și candelabre din sticlă de murano, mobilate în stil diferit (Sala Maură, Salonul Turcesc, Sala Florentină și altele). Despre toate acestea voi povesti într-un alt articol, pentru că merită toată atenția.