Cheile Carașului

Ceea ce vă voi arăta în continuare nu are legătură cu arta. Dar nu-i nimic. Este vară, este vacanță, mă plimb pe unde mă duc pașii (sau mașina), îmi place să fac poze și simt nevoia să le împărtășesc cu cineva (a se citi: să mă laud pe unde am fost). Azi am fost în Cheile Carașului, la Văliug, pe Semenic și la Trei Ape. Din păcate, mi s-a terminat bateria de la aparatul foto imediat ce am ieșit din chei, deci nu am poze decât de acolo. Altfel postarea asta ar fi fost lungă, lungă.

Cum a fost? Frumos. Vă las să vedeți cu ochișorii voștri.

Câteva peisaje:

La intrarea pe chei:

Un fluturaș care a stat frumos la poza:

Corturile unor turiști într-o poieniță. Precis erau plecați într-un traseu.

Alți fluturași care nu știu ce făceau așa grămadă:

Peste tot era plin de iederă.

Câteva plante:

O cascadă:

Și un peisaj de încheiere:

Dacă aveți poftă să vă amintiți de copilărie, de vacanțele petrecute la țară, când făceați numai năzbâtii, vă las cu un articol de pe Free Bird, din secțiunea Folclor:

- Bunicule cum era când erai tu tânăr ?

- Era frumos… iarna era iarna, iar vara… vara prindeam pești cu mâna din Siret și mă suiam în copaci s-azvârl cu mere în oameni. Da’ nu în tăți, numa’ în ăia pe care aveam ciudă și după aia fugeam repede în grajd, mă pârau ăia imediat și o luam pe coajă de la mama! Așa că stăteam cu pisica în podul grajduluipână se sătura și mama să mă batjocore și i se făcea milă de mine, că stăteam nemâncat. Da tot mai fain era iarna. Pai să vezi atunci tămbălău. Zăpada era de doi metri, ne băteam cu bulgări, aruncături, derdeluș, oameni de zăpadă, da’ ce nu făceam iarna! Și pe lângă toate astea, nu mă mai trezea mama la șase să duc vaca la păscut.

- Și până la cât dormeai iarna?

- Până la șase jumătate, că la șapte venea nea Mihai după lapte [citește tot articolul pe Free Bird].

Până data viitoare, vă doresc să vă bucurați de ultimele zile de vară, să călătoriți cât mai mult și să lăsați arta și cultura să vă pătrundă în suflete.