Istoria Artei: Ma duc sa îmi ud papirusul

Civilizaţia şi cultura vechilor egipteni mă fascinează atât de mult încât îmi vine să ma sui în primul avion şi să dau o fuga până în Egipt, pentru a ma delecta la faţa locului cu imaginile grandioase ale piramidelor, templelor şi aleilor cu sfincşi. Poate chiar mi-aş face curaj să intru într-o piramidă, deşi lipsa oxigenului, drumurile înguste şi înclinate, alaturi de blestemele scrise cu atâta grija pe pereţi, pe sarcofage şi prin cărţi, m-ar face să mă gândesc de două ori înaite de a întreprinde orice acţiune în acest sens. Din fericire, am vizitat secţiile de egiptologie de la Luvru şi British Museum, unde am avut ocazia să vad mumii de oameni şi animale, statui de diferite marimi, sarcofage şi diverse documente scrise în special pe papirus. Nu-mi vine să cred că am trecut pe lângă Cartea Morţilor fără să-i dau vreo importanţă! Şi nu-mi vine să cred că până acum n-am ştiut că papirusul e o plantă.

Papirusul, plantă erbacee semiacvatică

Această plantă cu aspect de tufă, cunoscută sub denumirea ştiinţifică de Cyperus papyrus, are rădăcinile scufundate în apă sau mâl, tulpinile formate din foiţe membranoase şi un ritm de creştere rapid, putând atinge peste 5 metri înalţime. Înfloreşte vara, iar florile sunt galben-verzui, cu seminţe brun deschis. În antichitate se găsea din abundenţă în Delta Nilului şi avea un rol economic foarte important. În zilele noastre se foloseşte ca plantă decorativă şi se îngrijeşte destul de uşor. Mi-ar plăcea să deţin o astfel de plantă de 2 metri, pe care aş aşeza-o în sufragerie şi le-aş povesti prietenilor că am întârziat la întâlnire pentru că a trebuit sa-mi pulverizez cu apă papirusul. Sună bine, nu?

Utilitate şi mod de prelucrare

Foile de papirus au fost utilizate pentru prima dată de egipteni, încă din dinastia I sau chiar din epoca predinastică. Egiptenii le foloseau la scris, ca suport pentru documente şi cărţi. De obicei, foile de papirusuri erau lipite între ele formând suluri, un sul putând ajunge până la 20 metri lungime. Lăţimea varia între 20-40 cm, de la perioadă la perioadă. Sulurile se păstrau în dulapuri de lemn.

Am aflat şi modul în care se prelucra papirusul. După ce se culegeau plantele se îndepărtau rădăcinile şi frunzele, apoi tulpinile erau tăiate longitudinal în fâşii cărora li se suprapuneau marginile. Făşiile erau aşezate în două straturi, odată vertical, apoi orizontal şi erau bătute cu un ciocan de lemn până se lipeau între ele, probabil datorită unui adeziv propriu. Se scria pe partea cu fâşii orizontale.

Foile de papirus erau albe la început, dar cu trecerea timpului căpătau o culoare gălbuie, chiar cafenie. Deoarece era foarte scump, câteodată papirusul era reciclat, cum spunem noi azi. Scrisul vechi era ras şi se scria altceva peste, iar produsul obţinut astfel se numea palimpsest.

Papirusul era folosit şi în alte scopuri, cum ar fi la realizarea sandalelor pentru preoţi, a coşurilor, a funiilor şi pânzelor pentru corăbii.

Scribii

În Egiptul antic nu toată lumea ştia să scrie. Se mai întâmplă şi în zilele noastre, de altfel. Scrierea egipteană, mai întăi hieroglifică, din care s-a dezvoltat hieratica şi demotica, era bazată pe pictograme, pe desene care necesitau îndemânare, răbdare, talent la desen şi la pictură. De aceea, scribii egipteni deţineau un rol important în societate.

Scrib aflat la Luvru, aparţinând dinastiei a IV-a din Imperiul Vechi

La început, tinerii învăţau să scrie de obicei de la membrii familiei, sau de la alţi scribi mai bătrâni. Mai târziu au apărut şi s-au dezvoltat adevărate şcoli de scribi, unde lecţiile durau ani de zile şi erau predate în aer liber, iar copiii învăţau mai întâi să scrie pe piatră, apoi treceau la papirus. De obicei, faraonul ştia să scrie şi să citească.

Scribii scriau aşezaţi pe jos, cu picioarele încrucişate. Sulul de papirus era rulat de la stînga la dreapta, ca să poată fii desfăşurat în direcţia scrierii, care era de cele mai multe ori de la dreapta la stînga, adică invers de cum scriem noi. Hieroglifele erau plasate cu "faţa" spre direcţia de scriere.

Ce scriau egiptenii?

Egiptenii scriau multe şi diverse: inscripţii pe sarcofage, pe stele funerare, pe pereţii piramidelor, diverse texte pe papirus. Majoritatea textelor reprezentau incantaţii, vrăji, blesteme şi se refereau la viaţa de apoi a defunctului. Foarte importantă pentru ei era Cartea Morţilor, care conţinea diverse texte cu caracter religios şi se punea în mormântul persoanelor importante. Să nu uităm de textele sapienţiale şi de literatura erotică.