Povestesc din nou despre Versailles. De ce? Pentru ca citesc o carte despre viata reginei Maria Antoaneta, care si-a petrecut o mare parte din existenta in acest loc. Dupa terminarea cartii voi reveni cu un post presarat cu detalii picante din viata ei. Cartea se numeste Pe esafod- Maria Antoaneta, ultima regina a Frantei si e scrisa de Evelyne Lever.
Satul de la Versailles a fost remarcat mai intai de Henri al IV-lea, apoi de fiul sau Ludovic al XIII-lea, datorita padurilor sale bogate in vanat. In 1624, Ludovic al XIII-lea a ridicat un mic pavilion de vanatoare, care a fost inlocuit in 1631 de un mic castel, construit de Philibert Leroy. Astazi il regasim in cladirea care inconjura actuala curte de marmura.
Renumele palatului a fost dat de Ludovic al XIV-lea. In 1661, odata cu moartea cardinalului Mazarin, incepe domnia Regelui Soare, cat si activitatile de constructie. In doi ani, regele a cheltuit nu mai putin de 500 mii de livre pentru marirea parcului, reconstructia cladirilor actualei aripi vechi si impodobirea apartamentelor, foarte simple pana in acel moment. De atunci, asa cum arata picturile lui Pierre Patel (1668) si ale lui Pierre-Denis Martin (1722), Versailles a inceput sa prinda incet, incet, infatisarea pe care o cunoastem.
Intre 1668-1710, data inaugurarii capelei, ultimul edificiu datand din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, Versailles se afla in constructie. Le Notre s-a ocupat de gradini, Le Brun de programul iconografic, Le Vau, apoi Harduin-Mansart de arhitectura, cu totii incercand din rasputeri sa transforme pavilionul de vanatoare intr-un palat celebru in lumea intreaga.
In gradini, boschetii decorativi au fost conceputi special pentru somptuasele petreceri de la inceputul domniei Regelui Soare.
Cateva dintre cele mai remarcabile realizari au disparut. Printre ele se afla Scara Ambasadorilor, distrusa in 1752 si L'apartamnet des Bains. A mai ramas insa faimoasa Galerie a Oglinzilor, realizata in 1680, care inlocuia o terasa separand apartamentele regelui de cele ale reginei.
Intre 1682-1789, Versailles a fost resedinta si simbolul monarhiei, cu exceptia unei perioade din primii ani ai Regentei, cand Ludovic al XV-lea se stabilise la Vincennes. Succesorul lui Ludovic al XIV-lea nu a stricat aspectul general al Versailles-ului, in ciuda multiplelor modificari, atat ale gradinilor, cat si apartamentelor.
Ludovic al XV-lea s-a atasat in special de Trianon, unde a creat intre 1749-1753, o noua menajerie, in 1750, pavilonul francez, in 1761, Micul Trianon, cat si o gradina botanica celebra in lume, care a fost distrusa de Maria-Antoaneta pentru a face loc unei gradini englezesti si "catunului Reginei". In 1770, dupa ridicarea operei regale in extremitatea aripii de nord, Ludovic al XV-lea a incercat sa reconstruiasca cladirile existente, dar a murit in 1774, ramanand in urma sa doar aripa Gabriel.
Dificultatile financiare si Revolutia nu i-au lasat posibilitatea lui Ludovic al XVI-lea de a continua aceste actiuni. Totusi, intre 1774-1777 a replantat parcul sub indrumarea lui Hubert Robert care si-a imaginat boschetii din Bazinul lui Apolo si a inlocuit Labirintul cu gradina reginei.
In 6 octombrie 1789, familia regala a parasit palatul, mutandu-se la Tuileries, in Paris. Revolutia i-a distrus vocatia palatului, cat si mobilierul si operele de arta, lasand un domeniu cu gradini neingrijite si cu cladiri utilizate in diverse feluri, cum ar fi pentru Muzeul Special al Scolii Franceze.
Intre 1806-1807 si mai ales dupa casatoria cu Marie-Louise d'Autriche in 1810, Napoleon si-a dorit sa restaureze si sa remobileze palatul, dupa ce a reamenajat Marele si Micul Trianon. A inceput prin a ridica un pavilon simetric cu aripa Gabriel, sub conducerea arhitectului Dufour, care nu a fost terminat decat in timpul domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Toate broderiile care urmau sa decoreze apartamentele au fost comandate din Lyon. Pentru unele apartamente s-a discutat despre proiecte noi de amenajare.
Intre 1814-1824, Ludovic al VIII-lea a reluat aceste proiecte, restaurand apartamentele regelui si ale reginei. Fratele si succesorul sau, Charles al X-lea, nu a continuat aceste restaurari, iar in timpul Revolutiei din 1830 a avut loc abandonarea si distrugerea palatului.
Louis-Philippe, fratele lui Ludovic al XIV-lea, a vrut sa salveze palatul si sa il transforme in "muzeu dedicat tuturor victoriilor Frantei". Intre 1833-1837, actiunile au fost executate din veniturile private ale suveranului, nu fara a distruge cateva decoruri interioare pentru a putea aranja in ordine cronologica sau tematica, portretele si scenele istorice. Inaugurarea a avut loc in 10 iunie 1837, in timpul petrecerilor date in cinstea casatoriei printului.
Aceasta a fost ultima mare transformare a palatului, Dupa Al Doilea Razboi Mondial, s-au facut eforturi pentru restaurarea si remobilarea celor 180 de camere care provin din vechea resedinta regala pentru a da posibilitatea publicului sa inteleaga mai bine doua secole din istoria Frantei.
Bibliografie:Versailles - Guide de visite, Beatrix Saule et Daniel Meyer
Vezi si: Capela de la Versailles, Sala Oglinzilor
5 comentarii:
Foarte interesant postul tau, mi-a placut! Tocmai am citit si eu cartea despre viata Mariei Antoaneta si mi-a schimbat oarecum impresia despre ea. Oricum e o lectura plina de informatii interesante si presarata cu mii de picanterii :)
Abia astept sa termin si eu cartea!
,,Regele Soare" s-a născut în anul 1643, fiind fiul lui Ludovic al XIII-lea şi al Anei de Austria. Interesant în familia sa este faptul că personalităţile lor erau foarte diferite. ,,Regele Soare" devine rege în 1648(la vârsta de 5 ani). Este drept că până în anul 1661( când moare cardinalul Jules Mazarin), Ludovic nu a avut putere. Felicitări pentru articolul, şi succes cu cartea!
mersi de informatii :)
multumesc de imformatile astea care m-au ajutat sa i-au un 10 la istorie
Trimiteți un comentariu