Dinamismul unui catel in lesa Giacomo Balla, 1912
Albright-Knox Art Gallery, Buffalo, New York
sursa
Initiat prin mai multe manifeste – dintre care cel lansat in 1909, la Paris, de F. Marinetti in “Le Figaro” si cel al picturii si sculpturii lansat in 1910 de Boccioni sunt cele mai cunoscute, - a facut o scurta dar fulminanta cariera in Italia. Faptul ca admiratia pentru marile secole de inflorire artistica, renascentista, manierista, baroca, neoclasica fixase arta italiana intr-o adevarata anchiloza, lipsita de o perspectiva de innoire, a dus la o reactie violenta, menita sa scoata spiritele din amorteala. Asa se explica numarul mare de manifeste, locvacitatea si violent de limbaj.
Chemand la “distrugerea muzeelor, comparate cu cimitirele”, socotind ca “un automobile de curse este mai frumos decat Nike din Samotrace”, futurismul cerea o innoire totala a artei. Asta in teorie pentru ca, in practica, protagonistii curentului n-au facut o adevarata revolutie si noutatile aduse de ei nu echivalau nici pe departe cu marile revolutii artistice care se produsesera in Franta.
Cu exceptia incercarii de a sugera miscarea – ca unul din punctele forte ale programului lor – fapt, ce-i reuseste de minune unui Giacomo Balla cand picteaza tabloul Dinamismul unui catel in lesa, futurismul constituie pana la urma un fel de varianta a cubismului. Ca este asa, o dovedeste descompunerea imaginii in forme mai mult sau mai putin geometrice si recompunerea ei arbitrara.
Principalii futuristi italieni au fost Boccioni, Russolo, Balla, Carra, Severini, Soffici. Dupa turneul de conferinte facut in 1910 de Marinetii la Moscova si Petersburg, la futurism au aderat si cativa artisti rusi, asa cum unele influiente ale curentului s-au exercitat si asupra unor pictori din Franta si din Germania.
Bibliografie: “Mica encinclopedie de arta universala”, Vasile Florea si Gheorghe Szekely, Editura “Litera International”, 2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu